Fara rime

Aduna-mi risipa de gesturi si strange-mi toti norii
Dar du-i departe, du-i!


Ia-ma in brate si canta-mi o strofa 
Strange-ma-n brate strans.
Sa-mi cauti cararea, sa nu te aprinzi,
Sa-mi mesteci focul cel neaprins
Sa-mi judeci felul
Sa-mi iubesti mana... cea de necuprins
Si cand vei afla acestea sa nu spui cuiva
Ca tu mi-ai alungat intr-o clipa toti norii,
I-ai dus departe, i-ai ascuns undeva.


Potrivnica din fire cu ai tai patru pereti
Camera-ti goala traieste prin mine,
Prin viata ta si doua vieti
Una ca mine, un om ca tine.
Eu sunt femeia ce umple casa
Prin cele doua fierbinti vointi:
Sa ma iubesti, sa ma iubesti
Sa nu ma minti, sa nu ma minti!

Tabloul (Evadarea)

In scopul inverzirii bratelor, copacii si-au prefacut frunzele in urechi stresate. Soferii de tir ne violeaza urechile cu claxoane inutile. Abur de prostie si pacat iese din coperta scarboasa a asfaltului. Pe alocuri, scoartele copacilor duhnesc a urina maidaneza.
Intr-un alt loc, prichindeii se joaca si chiuie de bucurie. Am aceeasi vesnica strangere de inima cand le aud glasurile. Miros de trandafiri si garoafe ma invaluie dintr-o data dar imediat trec pe langa o pubela ce pute a mizeria oamenilor. Doua javre se cotaie. Vor sa se inmulteasca de parca n-ar fi destule iar natura le ofera o atmosfera romantica pentru ca a inceput sa ploua.
Un semafor s-a blocat pe rosu. O batranica isi vinde frunzele pe o taraba improvizata. Un cretin o face curva din senin pe una dintre putinele cu adevarat doamne care trec pe strada. Si din nou, un sofer imi violeaza violent urechile cu claxonatul lui disperant. Imi fac curaj sa traversez, dar in fata mea, o tanara este izbita de o masina si aruncata la trei metri mai incolo. Pana acasa imi tremura tot corpul.


Nici nu stiu cand m-am imbracat cu alt anotimp si odata cu "Vine, vine primavara, se asterne-n toata tara" nu mai culeg floricele, ci manunchiuri de crize isterice si de injuraturi apocaliptice. Totusi, ma uit inca la copacii acestia care si-au prefacut frunzele in lacrimi verzi.
Acum nimeni nu se mai lupta cu balaurul tacerii, nimeni nu mai are timp sa inalte drapeluri si nimeni nu-mi mai vegheaza somnul prin nesomnul lui. Nimeni nu ma mai viseaza. 
Candva, adevaratii domnitori nu aveau somn de atatea griji. Acum, cei de sus viseaza doar bani.
De acolo, de sus, de la Cotroceni, nu mai picura niciun strop de culoare in care sa regasesc truda pentru oameni si dragostea curata si nu mai cade nicio picatura in care sa se ascunda dorul de fericire si din care sa iasa acea mana care imi sterge lacrima.
Nu mai miroase a crin. Tabloul scartaie si plange.


-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Se insereaza iar frunzele copacilor danseaza. Vantul alearga jucaus printre ele si, mai intai ma atrage apoi ma impinge catre... evadare. Marea a inceput si ea sa-si trimita valurile catre tarm, prin fiecare val soptindu-mi cat de dor ii este de mine. Dar si mie mi-e dor sa ma mai incalt seara cu nisip iar marea sa ma imbratiseze cu balsamul ei, sa-mi recite un poem cu scoici si delfinasi iar Luna sa-mi zambeasca numai mie. Soarele sa apara apoi pe nesimtite, surprinzandu-ma in apa. Marea, de rusine s-ar potoli iar eu m-as imbraca. Un ultim val mi-ar saruta gleznele si... as pleca.


Dar uite ca zorile s-au ivit, de data asta gasindu-ma pictand un frumos tablou. 
Hai noapte buna, Soare, ca nu-mi placi!

Hai sa barfim!

Se vede clar ca tot ce se intampla in tarisoara noastra ma inspira de nu-mi mai vad tastatura de degete. Vorba vine... dar mai vine o vorba: "pixul" meu o sa-i plesneasca mereu pe prosti!


1. Nu ii inteleg pe vizionatorii Antenelor. Antena 1, Antena 2, Antena 3... Chiar sunt masochisti? 
Ca sa te uiti zilnic la Botezatu, Dragusanu, Tonciu, Buruiana, Capatos, Badea, Gadea si alte "vedete", cred ca trebuie sa ai sange rece. Acesti telespectatori chiar nu-si dau seama cat de bine sunt platite vedetele astea ca sa abereze zilnic pe post?


2. Nici ProTv-ul nu sta prea frumos in banca lui. Este televiziunea cea mai tiganizata si acolo n-o s-o vezi niciodata pe Andra (rroama, la origine), apasand pe X-ul de la Romanii au talent, impotriva unui tigan. De ce nu se schimba denumirea emisiunii in Tiganii au talent(e)?


3. Gigi Becali s-a suit pe un tractor si a pornit ca un viteaz spre Vrancea. Lasand gluma la o parte, daca toti imbacsitii de milionari in euro din Romania ar fi facut acelasi gest de ajutorare a sinistratilor inzapeziti, ar fi fost ceva... Ar fi fost de basm. Foarte de apreciat este gestul lui Becali.  Dar mie imi rasuna in cap alte lucruri pe care le-a rostit credinciosul de Gigi si anume: "I-as omori pe toti homosexualii! Eh... sa te uiti la doua femei e frumos, e altceva!". Oare domnul Gigi nu stie ca o relatie intima intre doua femei se numeste tot homosexualitate? Pfff... unde era credinciosul. Si, ca fapt divers, am si eu niste amici homosexuali prin satele din Vrancea, iar domnul Gigi, fara sa stie, a ajutat niste homosexuali pe care de fapt i-ar fi omorat.


4. Asta e tare rau! Cica femeile cu fundul mare sunt cele mai destepte. Nu destepte, ci CELE MAI destepte! Ha-ha-ha! Citind aceasta stire, mi-am dat seama despre ce e vorba. Desteptaciunea curoaselor consta in faptul ca pot inghiti cu fundul tot carnatul, plus cele doua oua, plus garnitura flocoasa, indiferent ca e vorba de mic dejun sau cina. Destept fund murdar!


5. Am fost acuzata ca as tine cu Basescu sau ca-i iau apararea. Nimic mai fals. Insa nu le pot lua in brate nici pe scarbele din Opozitie, pe cei din PNL, PSD adica USL. Niciodata nu-l voi simpatiza pe antenistul de Dan Voiculescu, fostul comunist care a furat cu Caritas-ul lui! 
Si ca sa va reveniti ar trebui sa cautati in arhiva acestui blog si veti descoperi postari chiar si de acum doi ani, in care l-am desfiintat pe Base, acest presendinte al Romaniei mult mai crud chiar si decat Ion Iliescu - criminalul in serie si ucigasul de la revolutia din '89. Pe cand eu il "injuram", altii radeau de mine iar eu radeam de prostia lor. Va voi explica ceva care eu nici nu pot concepe sa declare un presedinte de stat (in situatia actuala din Europa si din lume) si despre care nu vorbeste nimeni, niciodata. Nici macar pe "sfintii" din Opozitie nu i-a crizat declaratia basesciana. In timp ce toate tarile care au adoptat moneda euro vor sa scape de aceasta moneda, Basescu declara foarte senin ca "Romania va adera la moneda euro in 2015".
Deci nu eu sau doi sau zece romani, nu trei milioane sau cinci, ci Romania. Toata! Asadar, cum sa "tin" eu cu aceasta javra care nu ne intreaba niciodata daca suntem si noi de acord cu toate rahatele de decizii pe care le ia? Nu mai vreau sa intru in detalii pentru ca nu mai are rost. Mi-e si sila. Cred ca orice om DESTEPT isi da seama ce inseamna sa nu mai ai moneda nationala si sa adopti o moneda unica. Inseamna controlul celorlalti asupra ta. Deci Basescu face alte jocuri, ale altora... nicidecum ale compatriotilor lui.


6. In timp ce unii romanii s-au scarbit de toate partidele care au participat la guvernare de 22 de ani incoace, altii isi cauta alti "idoli" politici. Unii chiar i-au gasit printre cei care fac parte din Partidul Verde.  Doar  ca, acum cateva zile, a aparut o stire conform careia, acesti "verzi" propun un proiect de lege care sa permita legalizarea casatoriei intre homosexuali. Pffff, ce stupoare printre acesti noi simpatizanti ai "verzilor"!!! 
Si, amintindu-mi de Gigi "cu doua femei", m-am gandit la cei care vor s-o faca in trei. Stati ma, calmi, ca nu conteaza daca tipele sunt casatorite, nu? Deci nu va speriati daca se vor casatori intre ele! Nu trebuie sa va dispara aceasta fantezie! Insa va speriati ca prostii ca (cica) veti vedea doi barbati sarutandu-se pe strada (astea sunt doar scenariile voastre care nu vor coincide niciodata cu realitatea). E doar o lege, nicidecum nu e un indemn la curvasaraie pe strazi, istetilor! Alte chestii ar trebui sa va sperie, cum ar fi pedofilia si violarea copilelor de care nu va pasa! Dar mai e o chestie care ar trebui sa va sperie si mai rau: faptul ca tigancile nasc de trei ori mai mult decat romancele! Deci aveti grija pe unde va mai dati drumul la fantezii!


7. Opozitia si Puterea se scuipa si se acuza reciproc de chiulangeala in Parlament. Eu, ca sa nu mor proasta, m-am documentat. Ghici ce am descoperit! 
Crin Antonescu, cel care se vrea viitorul presedinte al Romaniei si care e unul dintre cei doi capi ai USL, a avut 0% prezenta la lucrarile parlamentare!!!
Mai este ceva de comentat?
Mai barfim?


Sper ca aceasta postare v-a lasat un gust foarte amar dupa ce ati citit-o. Este gustul pe care eu il simt in fiecare zi.

Patru dracusori

Toti patru eram niste dracusori mici si neastamparati, ca orice copil, cred eu.  Dar noi eram niste dracusori cuminti. Ne spalam si ne imbracam frumos inainte de ora patru jumate, cand trebuia sa soseasca autobuzul cu care venea ea de la munca. Aparitia noastra "ingereasca" de copii fericiti (care intr-adevar eram), dolofani si sanatosi, in intampinarea ei, o facea mereu sa ne ierte "draciile" pe care le izbutisem cu o zi inainte. Si cand aparea, incepeam sa cautam prin sacose, ca nu exista sa nu aiba ea "ceva bun" pentru noi (ea mereu avea sacose pline), radeam si glumeam in drumul spre casa, iar ea era mandra de noi, de cei patru dracusori mici. 
Dupa masa, care era mereu la aceeasi ora, ne "obliga" sa dormim. Dar noi patru, ca niste dracusori care eram, asteptam ca ea sa adoarma si apoi ne strecuram pe geam si incepeam aventuri de nedescris si de neuitat cu alti copii, veniti si ei din Bucuresti intr-o vacanta la tara. Bineinteles ca ea mereu se "prindea" de ghidusiile noastre si ne dojenea cu vorba ei de care-mi e atata dor acum... Insa niciodata nu ne pedepsea, ci plangea dupa noi de fiecare data cand vacanta noastra de elevi lua sfarsit si trebuia sa ne intoarcem la Bucuresti.

Tin minte cat de mult ne bucuram si cand venea el de la munca. Venea pe bicicleta si cum il zaream de la distanta, alergam spre el si-l inconjuram toti patru si-l pupam. Dar si pe ea o pupam in fiecare zi. Si pe unchiul nostru drag si caterincos il pupam...

Trei personaje care ne-au facut copilaria ca o poveste, o copilarie de basm: Bunicul, bunica si unchiul. Unchiul, care mai degraba ne era ca un frate mai mare si un fel de cel mai bun prieten. S-a dus si el grabit, oprindu-se intr-un copac cu ATV-ul de care era foarte mandru.

Acum,... incerc sa deschid poarta cu tremurat in maini, iar cainele candva voios, nici din codita nu mai are putere sa dea, ca semn al bucuriei ca ma vede. E batran si bolnav si toata curtea, si casa, si gardul, si pamantul pe care calc... le simt batrane. 

Intru in casa lor batraneasca si ma apuca un plans si un dor... 
Dar plansul meu e fara lacrimi. La fel am plans si la inmormantarile lor. Mi-as fi dorit sa plang cu lacrimi, sa-mi spal durerea prin acele lacrimi, insa durerea a ramas. Si dorul. 

Pe peretii camarutelor sunt amintiri inramate in tablouri. Intr-una din ele ma regasesc pe mine, micuta, foarte blonda si creata, in bratele bunicii. Intr-o alta fotografie sade mandru unchiu'meu cu barba. Intr-o alta, ce frumos e bunicul in uniforma!
Privesc in jur si ma doare orice coltisor pentru ca imi aminteste de viata si de moartea lor. 

Daca as fi stiut ca pe 1 noiembrie 2011 il vedeam pentru ultima oara.......


Eu nu stiu cum sunt altii si cum simt altii cand pierd pe cineva drag, chiar nu stiu, insa mie mi se pare ca-mi pierd picioarele. Parca nu mai am centrul de greutate in acelasi loc si ma simt dezorientata. Putin cate putin decimarea vine odata cu moartea care este inevitabila.


Cei patru dracusori va vor plange etern: Amelia, Cornelia, Mihai, Bogdan.

Muste fara cap

Gene false, unghii false, buze false, tate false, buci false... iata "frumusetea" din ziua de azi!

 Toate gastele, bine siliconate si botoxate, apar la tv, la emisiuni de asa-zis divertisment sau mai rau, la emisiuni ce se recomanda a fi serioase. 

Exista o inundatie mediatica a blondelor, brunetelor, roscatelor, rozelor etc., cu un flux devastator. Ele, retardatele, pozeaza in dive sexy si se afiseaza la tot felul de emisiuni, atat de mult, incat ai zice ca Romania ori e o tara plina de lesbiene disperate, ori e populata doar de barbati care au nevoie sa-si simta organul in permanenta erectie. Pentru cine pozeaza ele de fapt?

Va spun eu pentru cine. Pentru batraneii cu frica de andropauza! Pentru ca tot ei le si platesc. Iar ele, tot cu ei se culca. Si nu numai. Incepand cu cel mai burtos interlop adica tigan cu ghiul si ajungand pana la politicianul corupt si rupt in curul lui ideologic, ele "divele", se preling pe langa orice aratare care le apare-n cale si le flutura in ritm de manea cateva sute de lei. Eh, frumos mod prin care sa ajungi vedeta!

Deunazi, trecand prin fata unei scari de bloc, am auzit doua domnisorele in jur de 8-9 ani, discutand: "Da, fataaa, ca eu de ziua mea vreau sa-mi fac freza ca a lui Sanzi!" (Sanziana Buruiana). 

Pffff!!!

Adica retardata aia a ajuns model pentru fetite? Doamne! Nu m-as mai mira nici daca ar ajunge Primar al Bucurestiului, daca tot si-a anuntat candidatura.

Dar normal ca toate vedetele retardate ajung modele pentru copii din moment ce doar asta se vede la tv. Baietelul pubertin inca, isi doreste una cu tatele cat mai grase, groase si cat se poate de umflate iar fetita pubertina, normal ca deja isi face planul ca intr-un viitor apropiat sa-si indese silicoane peste tot. Adolescentele si ele stiu deja cum sa fie iubitul lor: fotbalist.

Eu nu am vazut in nicio tara din lumea asta (nu ca le-as fi vazut pe toate, ceea ce nici nu e necesar) atata curvaraseala ca la noi (mai ales la tv) si atata mascare a saraciei prin expunerea excesiva de gaini lesinate si siliconate. Adica niste curve de lux? Nu! Daca ajungi in acelasi pat cu tigani slinosi, nicidecum nu-ti meriti statutul de curva de lux. Esti doar o zdreanta penibila si ordinara! Si din partea mea cel putin, demna de toata mila. Dar apari tu la tv? Apari. Ai tu Mercedes? Ai.  Si poate mai ai si tupeul sa ma intrebi ce am facut eu in viata mea dar iti voi raspunde simplu: Multe tampenii, insa nu am ajuns niciodata in patul unui tigan!

Tiganilor le sta bine vanzand flori, maturand strazile, adunand fier vechi, stergand pantofi, stergand parbrize.... d-astea. 

Cum crezi tu, divo, ca ar face tiganii bani multi altfel decat omorand romani si romance si altfel decat vanzand droguri si fete furate de pe strada??!

In fine...

Toata mascarada asta bine platita si care naste "vedete" precum D. Diaconescu, Capatos, A. Gherghe etc si "vedete" de ziare precum Click!, CanCan si Libertatea (care, apropo, sunt cele mai vandute ziare!), nu face decat sa saraceasca Romania din toate punctele de vedere. Nu mai stiu cand si nu mai stiu ce rege, a zis sa fie pentru popor paine si circ! Noua ne-au luat painea si am ramas doar cu circul. 

__________________________________________________________

Pana vom avea o capetenie cu adevarat nastrusnica in idei remontatoare, vom tot umbla ca niste muste fara cap.

Dar eu nu mai sper in asa capetenie. Romania e pe moarte si nu se mai poate face nimic pentru ea.


Si as mai adauga ceva, despre care unii spun ca este declaratia anului 2011 si apartine celui care a castigat Premiul Nobel pentru medicina: 
"In lumea actuala se investeste de cinci ori mai mult in medicamente pentru virilitatea masculina si silicoane pentru femei, decat in vindecarea bolii Alzheimer. Din aceasta cauza, in cativa ani, vom avea batrane cu bustul mare si batrani cu penisul tare. Dar niciunul nu-si va aduce aminte la ce servesc".

Tudor Gheorghe - Maturizare (Au facut copiii nostri dinti, Imperial) Deg...

JAVRE ORDINARE

Se pare ca ipocrizia romaneasca, foarte vesela, isi face inca o data a nu stiu cat-a carare prin jungla egoista a Romaniei. Ipocrizia a ales! Si a invins.
Romanul disperat, care nu prea mai are ce pune pe masa, in loc sa se revizuiasca pe el ca individ  si,  in loc sa-si faca un loc onorabil la masa istoriei, el alege sa protesteze mereu aiurea, cum nu trebuie si cand nu trebuie. Gandirile rahitice cer o revolutie. Hm!
Noua ne trebuie evolutie, nicidecum revolutie. Abia cand vom vrea sa evoluam moral si spiritual vom indrazni sa visam la o revolutie. Si subliniez acest vom vrea.
Problema nu e la "javra ordinara" de Basescu, ci la fiecare roman in parte, la fiecare roman care nu a reactionat si nu s-a sesizat sub nicio forma niciodata cand a trebuit. Traim in tara tiganilor, a manelelor si a cainilor maidanezi si nu ne place curatenia.
Babe plictisite si bosorogi care abia isi mai tarasc basinile, doamne cu masini scumpe care nu au fost latrate niciodata pe la 11 noaptea pe strazi laturalnice, si tot felul de impotenti... s-au strans sa protesteze impotriva legii de eutanasiere a javrelor cu "suflete nevinovate". Tipau si zbierau, se dadeau si cu dosul de pereti si de garduri, formand o haita turbata impotriva unei legi care ne-ar mai fi avansat cu un pas catre civilizatie. 
Ceea ce nu intelegem noi, ceilalti, este de ce "iubitorii" de jeguri si paraziti nu isi iau acasa cate o javra d-asta, din moment ce isi striga iubirea aceasta anormala intr-un mod cum nu se poate mai isteric si si-o flutura peste tot cat se poate de agitat.  De ce nu le construiesc adaposturi si de ce ii lasa in continuare pe strazi? Cica sunt niste suflete nevinovate! Dar cine a decis ce vietate are suflet si cine a decis ca aceste patrupede sunt nevinovate??! Copiii mutilati si toti oamenii care au murit muscati de caini din ce categorie fac parte?
Daca ii iei la bani marunti pe acesti isterici, vei descoperi ca sunt si credinciosi, multi dintre ei frecventand des bisericile. Inca o data ne dovedesc ipocrizia, ei intelegand din Biblie doar ce vor sa inteleaga si porunca "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!" este o porunca pe care se pare ca au sters-o total. IUBESTE-TI APROAPELE! Asa scrie in Biblie. Nu scrie Iubeste javrele de pe strazi, in detrimentrul aproapelui.
Pai atunci, hai sa ne umplem de paduchi si de gandaci ca sunt si ele niste vietati nevinovate!
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
Va rog frumos, foarte frumos, sa nu cumva sa mai prindeti vreun paduche si sa-l striviti! E si el o vietate! Va rog din suflet sa nu mai indrazniti sa taiati porcul de Craciun si nici mielul de Pasti! Nici pui si gaini sa nu mai taiati! Si va mai rog, de fapt va implor, sa nu va mai spalati! Pentru ca pe suprafata unui corp uman traiesc milioane de vietati (probabil ca multi dintre voi nici nu stiati) si prin dusul pe care-l faceti, deveniti niste criminali!

Va rog din suflet sa va uitati in ochii unui caine vagabond si sa-i cititi splendoarea nevinovatiei!
E o splendoare oglindita in caninii infipti in trupul unui copil de 6 ani caruia ii lipsesc bucati mari din corpu-i plapand si care se zbate intre viata si moarte pe patul unui spital. Culmea culmilor o reprezinta sloganul sub care s-au unit acesti isterici si anume: Alege viata!...
Dar va rog eu foarte frumos sa nu cumva sa mai calcati din greseala vreo gaza si nici macar spray impotriva mustelor sa nu mai folositi! Sunt si ele niste vietati!!! Chiar nu aveti mila???
Lasati gandacii de bucatarie sa se dezvolte in voie iar parazitii intestinali sa-si gaseasca raiul in stomacul vostru! Nici macar o rama, cat de mica ar fi ea, sa nu cumva sa o folositi ca momeala pentru pesti! Si va mai rog pe aceasta cale, sa nu mai pescuiti! Si pestii sunt vietati si au si ei suflete!!!


Cine decide ce vietate are suflet si care NU???
Si ce e mai important in fond, o javra de caine sau un copil? Un maidanez sau un om?
Alegerea or s-o faca, desigur, cei cu gandirea rahitica. Sunt prea multi in comparatie cu noi, ceilalti.
Javrele ordinare intotdeauna sunt mai multe...

Scriu, deci visez (aiurea)

Frig. Ploua. Vantul bate cu putere si parca forteaza stropii de ploaie sa-mi intre in piele. Brrr! 

Ma intersectez cu o javra maidaneza, grabita si uda. Un fel de injuratura imi scapa in gand dar merg mai departe.

Ajung la pensiune si ii cer omului o camera, insa ii explic ca mai intai vreau sa le vad pe toate dupa care ma voi hotari. Omul imi explica la randu-i ca intre timp poate pierde alti potentiali clienti, asa ca imi cere o garantie de 50 de euro. Ok. Omul, multumit ma lasa singura sa inspectez in voie. 

Cum a inchis usa holului, cum a si zbughit-o catre farmacist, la care avea o datorie de 50 de euro. Farmacistul, dator si el la transportator, se grabeste sa-i duca cei 50 de euro. Soferul, cu familie si copii multi, dator si el macelarului, da fuga la macelarie. Macelarul, avand si el o datorie la barmanul de la bodega din colt, alearga intr-un suflet pana acolo. Barmanul, alearga imediat catre bordel pentru a-i plati prostituatei cei 50 de euro. Fufa, da si ea fuga la pensiune (cea unde ma aflu eu) pentru a achita camera. 

Eu intre timp am inspectat camerele, nu mi-a placut niciuna si cobor la receptie. Omul ma asteapta cu cei 50 de euro si ii spun ca o sa mai caut si in alta parte. Imi restituie cei 50 de euro iar eu plec si-mi vad de drum.

Nimeni nu a produs nimic, nimeni nu a pierdut nimic, nimeni nu a castigat nimic.

Ah! am uitat sa va spun ca pe mine ma cheama Germania si pensiunea se numeste Romania. Dar nu-i nimic, macar acum stiti si voi cum sta treaba cu UE!

...................................................................................................................................................................

Cam asta ar fi scenariul cel mai optimist, in cazul UE. Insa stim cu totii ca scenariul meu e din cale afara de optimist.

Ma gandeam, ca pe viitor, sa scriu si despre un evreu (Sarkozy) cum i-o trage din toate pozitiile celei mai avide curve (Grecia)... sau cum o umila sluga (Basescu) o suge cel mai bine si cu o satisfactie vizibila in ochii-i beliti, de la occidentalii mult prea umflati in chiloti (SUA si Anglia)... dar mai bine NU.

Mai bine dau o petrecere, gen revolutie, unde sa invit numai lume care se cunoaste cu toata lumea si sa facem asaaa, o revolutie intre prieteni! Caterinca, alea-alea, invitam si un regizor (Sergiu Nicolaescu) care sa regizeze un film cu gloante adevarate, cu sange, cu morti multi... Ca doar s-a mai intamplat o data... in '89...

(Va urma?)

Tara curvelor ce se invart dupa soare

Sti deja ca munca ce mi-o desfasor se petrece in aer liber. Ideal pentru mine ar fi fost sa mi-o desfasor in apa, mediul meu cel mai placut. Cum insa asa ceva nu e posibil, ma multumesc cu soarele ce ma arde in fiecare zi de parca ar avea ciuda pe mine. Nu sunt scafandru, nici marinar si nici macar nu stiu sa inot. Rusine mie, mai ales ca sunt semn de apa! Asadar, stau toata ziulica sa ma bata soarele-n cap. Soarele meu e rau!
Pentru unii soarele e cat se poate de bun. Unii se trezesc cu mare chef de reproducere cand se intind bengos pe balconul unei vile inconjurata de verdeata ce are in prim plan o piscina albastra. Fecunditatea prinde contur si sens cand Romania pare frumoasa si linistita. Pare foarte frumoasa Romania cand iti vezi curtea curata si-ti este adusa cafeaua la fix. Pare foarte frumoasa Romania cand soferul iti deschide portiera si se grabeste sa-ti aprinda tigara scoasa cu mult tact din tabachera placata cu aur. Pare frumoasa Romania cand, pe oriunde mergi, toate pitipoancele iti surad cu degete ce-ti culeg scame imaginare de pe costumul mult prea scump. E frumoasa Romania! Soarele nu arde asa tare intr-o Romanie frumoasa.
Insa pe cei mai multi dintre noi, soarele ne doboara.
Lui Elena Udrea ii place Romania. O adora! Si Boc la fel. De fapt ei au interese comune, deci sunt buni prieteni, uniti impotriva saracilor si fiiilor de muncitori cuminti. Ei urasc saracia, deci ne urasc pe toti!
Dar cum poti sa zambesti atat de larg cand milioane de oameni te roaga sa nu le tai din pensii sau sa nu le tai din salarii? Cum poti sa mai zambesti cand vezi la stiri cate crime si sinucideri se intampla din cauza saraciei? Cum mai poti sa zambesti cand 2 din 10 romani devin alcoolici pe fondul deprimarii induse de lipsa locurilor de munca?
Atatea drame si atatea intrebari, atatea morminte si atata durere.....  Dar zambeste, te rog! (daca mai poti).
Realitatea crunta este acoperita de vorbe pompoase si cuvinte spuse din inimile celor ce se trezesc dimineata cu creierul erect.
Un creier in erectie este si ministrul sanatatii. Un ungur imputit de atata lux ce-l inconjoara, incat nu mai stie ce rau sa le faca romanilor. Ai vazut probabil la stiri ce criterii a stabilit pentru internari. Trebuie sa ai febra 38 de grade cel putin, timp de 5 zile consecutiv!!!  Altfel... nema internare!
Sustin ideea mea (spusa de mult) ca asistam la un genocid cumplit. Nici Hitler nu a facut asa ceva sau macar el a omorat evreii pe fata. Acest guvern ne extermina in masa. Ni s-au taiat salarii si pensii. Ne lasa sa fim omorati de javrele de caini maidanezi fara nicio remuscare. Ne-au inchis spitale dar pe de alta parte construiesc biserici, ca deh... suntem un popor credincios. Acum ne iau la misto cu aceste criterii inumane de internare in spital.
Dar poate am o mare infectie in corp si daca in 24 de ore nu mi se administreaza tratamentul necesar care ar fi posibil doar intr-un spital, eu mor? Cum sa rezisti 5 zile consecutiv cu febra de 38 de grade???
Ungur imputit!
Imputit cu aprobarea lui Boc, bineinteles.
Pai ungurii au cea mai mare boala pe romani. Cum sa pui un ungur ministru al sanatatii la romani???
-------------------------------------------------------------------------------

Soarele de pe unicul cer nu straluceste pentru toti la fel. Politicienii romani sunt doar niste curve ce se multumesc cu orice vine din afara, indiferent daca sunt frecate bine sau rau. Se vand si ne vand pe toti doar pentru placeri grosolane si personale. Fantezii de politicieni fara ambitii de conducatori adevarati. Curvaraseala politicieneasca se ghideaza dupa busola unor puncte cardinale care nu exista. Curve misogine si cumplit de periculoase care nu se dau inapoi cand e vorba de supt ci se reped cu gura larg deschisa catre slitzul primului  FMI-ist sosit la Bucuresti. Aceste curve nu vor fi niciodata arse de soare, dincontra, se invart dupa soare. Pentru ca soarele lor nu arde.

Adica legea (in cazul lor) nu exista, iar FMI-stii pleaca satisfacuti spunand in sinea lor: ahh Romania, tara plina de muisti :X !!!

FEMEI DE NIMIC

Intr-una din serile trecute am fost in vizita la o prietena unde am si ramas peste noapte. Ea se uita cu interes in fiecare seara la o emisiune tv care este difuzata la o ora cam tarzie, emisiune nestiuta de mine pana atunci pentru ca eu nu obisnuiesc sa ma uit la tv decat la canale de filme, de muzica sau uneori la starea vremii dar numai uneori pentru ca si asta o pot afla pe internet. Si uite cum vrand-nevrand am urmarit si eu o emisiune in care Zavoranca era ca de obicei agitata si de data asta nu o mai improsca cu noroi pe propria-i mama dar povestea cu patima despre Pepe.
Buuuuuun.
Parerea mea despre Oana Zavoranu pana acum a fost una neutra, ca sa zic asa, parere formata din cateva fragmente ce am apucat sa le vad la tv si in ziare. Nici nu o criticam dar nici o admiram. Nu i-am admirat nici veleitatile de actrita si nici pe cele de interpreta. O vedeam mereu in certuri, ce-i drept si vesnic zgribulita insa mi se parea o curajoasa cu un neobosit chef de lupta, care crestea ratingurile mult ravnite, starnindu-mi rasul uneori prin maimutareala aruncatoare de sageti in unii sau altii. Un mic Vadim Tudor in varianta feminina. Nu degeaba cei doi sunt prieteni, nu?
Dupa aceasta emisiune in care am vazut-o pe Zavoranca mi-am facut o parere clara despre ea si care nu este una buna. De data aceasta am vazut-o pe Oana vorbind despre fosta iubire, si inca actualul sot - Pepe. Il numea "baietas cu caracter oribil" si-l jignea in fel si chip.
Hai, ma! Cum asa? Dar cand era barbatul ei "baietasul" nu mai avea caracter urat? Cand facea dragoste cu el nu mai era "tigan"? Ca l-a facut si tigan.
Pfffffff....... Urat!
Sa nu intelegeti ca Pepe mi-e simpatic. N-are nicio legatura.
Dar nu despre Oana&Pepe vreau sa scriu eu aici si nu as fi pomenit niciodata despre acest scandal daca nu m-ar fi socat declaratiile uneia ce se pretinde a fi o doamna si o vedeta (adica Zavoranca), declaratii ce au multe in comun cu declaratiile pe care le facem multi dintre noi dupa ce ne despartim de persoanele pe care cica le-am iubit. Acest numit scandal de catre nu stiu ce televiziuni si ziare, pentru mine este doar un punct de plecare in ceea ce urmeaza sa scriu. Ar fi bine sa incercam sa vedem lucrurile nu cum ni le arata massmedia ci sa le privim doar prin prisma bunului simt.
Consider ca persoana cu care esti intr-o relatie iti defineste cat se poate de vizibil caracterul pe care-l ai. E adevarat ca oamenii se mai si schimba... bla, bla, bla... insa normal ar fi ca dupa o despartire sa existe acel RESPECT! In primul rand si inainte de toate daca vorbesti de rau persoana cu care ai avut o relatie TE VORBESTI PE TINE DE RAU, ceea ce inseamna ca nu te respecti pe tine. De ce ai mai stat cu omul acela daca era atat de rau? Si daca acum nu mai esti cu acea persoana de ce o jignesti si nu respecti momentele si anii petrecuti impreuna?
De ce o fi atat de rar respectul asta? De parca s-ar vinde pe sute de kilograme de aur... Cu toate ca este gratis, uite ca multi nu-l au si INDIFERENT DIN CE MOTIVE S-A AJUNS LA DESPARTIRE nu exista nicio scuza pentru jignirile si barfele ulterioare. Oare asta ce sa insemne? Hm?
Jignirea inseamna slabiciune si vinovatie! Acest lucru arata de fapt caracterul pe care nu-l au cei care jignesc. Una este sa te aperi in fata unor rautati sau nemernicii pricinuite de fostul sau fosta si alta e sa arunci cu jigniri si rufe nespalate dupa omul pe care l-ai dorit candva.
Am vazut multe tinere, grase si toape, cu un fals chef de viata si care se grabesc sa faca un copil din teama constientizata de faptul ca stiu clar ca altfel nu se pot "realiza" in viata, apoi tot ele incercand sa subjuge si sa acapareze. Inferioare, invidioase, barfitoare dar cu mare credinta in Cel de Sus cica. Ptiu!
Sa spun toape grase este un pleonasm pentru ca toape slabe nu exista.
False iubitoare de soti ce poate le-au acordat o sansa. False iubitoare de copii facuti in graba care vor deveni la fel de grabiti in neiubire. False purtatoare de adevaruri tot de ele nascocite. Femei false.
Nu ai cum sa le ghicesti la inceput pentru ca ele iti citesc sufletul oferit pe tava si afla ce-ti doresti, dupa care iti spun exact lucrurile pe care vrei sa le auzi. Si vazand fericirea in ochii tai, ele cred ca te au. Si da, te au.
Multe femei maritate (si nu numai) se comporta in toata casnicia lor ca niste doamne cu rang dar cand e vorba de divort devin adevarate vidanjoare iar energia consumata pentru aducerea rahatului la suprafata si scormonirea lui in vazul lumii este doar teama ascunsa ca vor ramane fara agoniseala efortului depus pentru a cladi un imperiu de falsitate.
Sunt femei ce poarta in ele chei ale sufletelor dar le folosesc in scop rau. Sunt femei ce mint frumos. Sunt femei ce te aduc in pragul disperarii pentru ca habar nu au ce vor! Sunt femei ce te fac sa crezi ca perfectiunea exista cum sunt si femei ce te jignesc si te dusmanesc dupa ce le spui: Adio!
Sunt femei ce nu iubesc barbatii si nici macar nu sunt lesbiene.
Sunt femei de nimic.

Corectitudinea si partea ei curata

Am incercat candva sa fiu corecta. Treaba asta nu se gusta asa pe fuga ci se mesteca incet, incet, pana simti ca ai capatat gustul respectiv. Mie nu mi-a reusit treaba asta.  Si nici nu mai incerc pentru ca stiu ca nu pot sa fiu corecta.  Nu stiu de ce imagini duios de penetrante in ochii-mi amintirilor-relicva nu-mi lasa fluierul de arbitru la indemana. Eu nu pot fi arbitru deci nu pot fi corecta! Si chiar de as mai incerca tot nu cred ca am talent de om corect. Nu mai pot corecta eu nimic. 
In capul meu, corectitudinea este un loc unde nu exista dumnezei, nu exista turme si nici rahati lasati de oile dobitoace.  Pentru mine corectitudinea este o stare de betie indusa prin rasul nebun si satisfacator la aparitia Sefilor de dobitoace. Este un fassss ce-mi scapa de cate ori vad sarutata mana preotului. Este un "OLE" in valuri cand vad pionieri ce se dau cu momeala zeiasca pentru a-i prinde in cusca pe slujitorii falsi . Este ecoul lacrimilor ce rasuna  pe mormantul maicii mele. Corectitudinea imi este lenjeria cea mai intima pe care o port nu pentru ca este la moda ci pentru ca asa simt. Imi este rascrucea de drumuri in care imi place sa ma aflu de fiecare data, pentru ca nu ma debusoleaza, dincontra, ma ajuta sa-mi recunosc drumul mai usor.
Prin truda-mi copilareasca n-am reusit decat sa ma fac tot mai putin vazuta. Un pic cate un pic m-am micsorat iar glasul meu a devenit tot mai slab. NU POT SA FIU CORECTA, OAMENILOR!
Eu nu ma intreb ce este corect si ce nu e si nici nu-mi fac procese de constiinta vizavi de etica generala. Nici macar nu ma intreb de partea cui va fi dreptatea pentru ca stiu ca nu intotdeauna dreptatea inseamna adevar deci nici ce este corect nu inseamna ca este adevarat.
Corectitudinea nu inseamna adevar. Corectitudinea tine de o sumedenie de valori din capul tau pe care ti le formezi singur/a.  Doar ce vrei tu sa merite stampilat cu CORECT e corect.
Cei care au pretentii de la ceilalti sa-si demonstreze prietenia lor prin ajutorul oferit... sunt tocmai cei care spun ca nu exista prietenie. Prietenia nu inseamna sa fi ajutat, ci sa ajuti! Dar daca asa li se pare lor corect...
Ceea ce este moral si corect ti-au explicat deja altii iar tu inveti... , fara optiunea de a apasa pe butonul "Diverse" si nu esti lasat/a prea mult sa aprofundezi Lectia 1 ca imediat te loveste Lectia 2. Dar sti cum vad eu moralitatea asta? Ca un instinct de turma. Un fel de "Ce fac eu sa faca toti" (daca iti mai amintesti jocul acela al copilariei). Si daca indraznesti cumva sa te saturi de rahatii dobitoacelor si iesi din turma, gata.., esti imoral! Ah, de ce nu cunosc eu cat mai multi oameni imorali?! 
Nu vreau si nu pot sa fiu corecta intr-o lume in care cravatele impodobesc cu falsa seriozitate grumazurile tupeiste si pline de interese, sacourile impecabile iti spun ca imaginea conteaza iar fustele decente isi poarta-n ele cavouri viermanoase. Ce poate fi mai etic decat sa dai din coate, sa ajungi intr-o functie de conducere (de cele mai multe ori foarte inalta) si sa incepi sa te joci de-a Dumnezeu? Sa strangi avere uriasa impartind generos buzdugane pe spinarile umile este un lucru foarte moral. Sa faci bani in acest mod este foarte corect. Si sti de ce? Pentru ca nu te pedepseste nimeni. Asta da corectitudine!
Poate nu exista adevar. Poate exista doar corectitudine peste tot. Vai, mii de scuze... am visat eu prea frumos!
Dar nu uita un lucru: corectitudinea este incercarea de a apuca rahatul de partea curata!

Cu lasitatea-n pat

Am sa va aduc in atentie doua aspecte ale vietii (tragice) romanesti.

1. Am citit ca partidul lui Dan Diaconescu ar avea 9%. Imi vine greu sa cred ca e asa dar numai prostilor le e greu sa admita ca s-ar putea insela. Si daca, prin absurd, ar avea acel 9%? Nu trebuie subestimat numarul conationalilor care au placerea de a trai in cocina. Culca-l pe santierist intr-un palat si o sa vezi ca nu doarme bine! Santieristul nu cauta luxul, ci viseaza sa vada si bogatul armonizandu-si sforaitul cu grohaiturile porcului. Acest presupus 9% al lui Dan Diaconescu deschide o discutie despre impactul media pe care o are tejgheaua inconjurata de camere video si reflectoare pe care o poseda Senzationescu. Puterea si Opozitia poseda insa, comadouri de presa. Marinarii care n-au cunoscut curvele nu se califica nici macar la categoria morti in cada. Basescu a fost comandant de vas dar de cand a ajuns presedinte s-a lasat pe mana tarfelor intelectuale. Astea nici nu te satisfac, fiindca ele considera ca-ti fac o onoare daca te lasa sa le atingi, nici nu conving grosul vaporenilor ca tu esti potent, pentru ca sunt fandosite si povestesc cu perdea. Opozitia, in schimb, trage intetit, nimereste tinta, are si ecou. Il nauceste zilnic pe Basescu dar oamenii lui nu inainteaza un metru si nu iau prizonieri din randurile alegatorilor pedelisti. 
PSD si PNL s-au inhaitat cu PC, partidul "profesorului" Dan Voiculescu. Dupa ce ca nu sporeste zestrea politica a PSD-ului si a PNL-ului, a mai pus pe fuga si penelistii de soi :))
Cine zice ca jucaria politica a lui Dan Diaconescu nu are loc sa creasca inseamna ca nu cunoaste tara. Vidanjori ca el nu vor da niciodata faliment in Romania!

2.  Tara care este cea mai predispusa la foamete care se afla pe locul 1 in Europa este... Romania!
Primul gand care mi-a trecut prin minte la auzul acestei vesti a fost sa-l "felicit" pe Basescu, acest mascul curajos si plin de vitejie, care tine neaparat sa intre in istoria neamului. Cu totii vedem realitatea in care traim si aceasta stire nu cred ca a surprins pe cineva. Si totusi, observand calmitatea oficiala cu care este prezentata aceasta stire, zeci de intrebari mi se aduna brusc, intrebari pe care le inghit cu noduri, intrebari care vor sa prinda glas. S-a obisnuit romanul cu saracia si s-a impacat cu soarta si cu gandul ca mai bine pentru el nu exista? A incetat sa mai spere?
Ma minunez in fiecare zi de oameni care in loc sa devina solidari, devin tot mai rai intre ei. Traditionalele pile functioneaza acum mai bine ca oricand si pupincuristii sunt tot mai multi.
Am invatat la orele de istorie ce neam curajos sunt romanii si vai, ce popor plin de viteji suntem! Daca ma uit in jurul meu nu vad niciun curajos si niciun viteaz. Vad numai lasitate inecata in alcool, meciuri de fotbal, manele si OTV.  Barbatii mandrii si viteji ai Romaniei discuta aprig despre jucatorii de fotbal de parca nu ar avea nicio alta preocupare mai importanta in viata lor. Nu-i aud discutand ceva constructiv sau punand tara la cale pentru binele lor si al familiilor lor, al copiiilor lor in primul rand. Nu spun ca fotbalul nu trebuie discutat (e un sport care si mie imi place) dar... hei! tara arde si barbatii viteji se piaptana?
Vad o Romanie fara putere de reactie ce se lasa saracita tot mai mult. Frontul comun la care visam cativa dintre noi nu exista iar incercarea de a fi un bun roman prin atitudini de bunavointa si toleranta este inabusita din start de cei care cunosc doar sfidarea si expunerea dosului. Vom ajunge sa ne mancam intre noi si nu vom fi cu nimic mai presus de cainii de pe strazi, infometati si aratandu-ne coltii la cea mai mica ridicare de ton. Insa surpriza cea mare va fi atunci cand ne vom da seama ca nu exista o alta specie superioara noua care sa ne arunce cate un os, potolindu-ne pentru un timp.
In nicio tara din lumea asta nu se fura cu atata nesimtire cum se face in Romania. De ce? Pentru ca suntem un popor de barbati adevarati si viteji, popor plin de femei harnice, care mai de care grabindu-se sa puna gheruta pe domnul-imbracat-bine cu masina de lux. Inchidem ochii in timp ce ei ne fura si chiar mai mult, ne dorim sa fim ca ei. Romanii sunt bolnavi!
Biserica Ortodoxa Romana ne invata ca barbatul are intaietate si femeia trebuie sa-l slujeasca asa cum se cuvine. Barbatul este mai intelept si femeia nu trebuie sa iasa din cuvantul lui. Femeia este o pacatoasa pentru ca biata de Eva ne-a condamnat pe toate la supunere muscand din acel mar irezistibil de sexy, fir-ar sa fie! Da! Barbatul este inteleptul. Cu totii il vedem cum conduce o familie, o firma, o tara. Si toate merg minunat, nu? Barbatul roman intelepto-vitejist ne uimeste prin ascutimea mintii sale, mult deasupra femeii pacatoase.
Sunt studii facute de cercetatori in intreaga lume (asta o stiam si noi fara sa citim aceste studii) care au concluzionat ca barbatul se gandeste mult mai des la sex decat femeia. Va sa zica... femeia este pacatoasa. Barbatul cel viril domina bisericile si prin invataturile lui (mai ales cele pe sub sutana) domina si femeia iar ea, Eva noastra care a pacatuit prin faptul ca a muscat din acel mar al naibii de sexos, ea se supune inteleptului caci Maciuca-Gura-de-Aur a vitejistului adevar graieste. Deci nu barbatul o ispiteste. Ea singura pacatuieste in nestire...
Sa nu deduceti cumva ca sunt vreo feminista. Garantez ca nu sunt si cred ca sustinerile lor sunt chiar ridicole. Feministele au avut si ele rolul lor candva, insa eu consider ca vremea idealurilor lor a trecut. Dar cum ramane cu misoginismul barbatilor viteji de Romania? De fapt misoginismul este o gelozie generalizata. Este teama barbatului fata de femeie ca ar putea deveni mai capabila decat el. Si atunci, e oarecum de asteptat ca el sa sara sa-ti dea cu Biblia-n cap!
In afara de faptul ca facem foamea pe cel mai fruntas loc in Europa, avem si tara cu cei mai puturosi barbati. Avem in fruntea tarii pe seful leprelor. Nu degeaba facem foamea pe locul 1, nu?
Uitati-va cu atentie la barbatii din tara asta. Femeia munceste si la servici si acasa, in timp ce barbatul munceste doar la servici (daca are) si in rest trudeste din greu sa umple carciumile. Romania - locul 1 la foamete, Romania - tara cu cei mai multi ratati! Bineinteles ca exista si exceptii dar eu ma exprim aici la un mod general si in niciun caz nu tin evidenta barbatilor rai versus femei rele sau bune.
Si ne mai intrebam cum am ajuns aici.
As scrie eu multe despre cum s-a preluat puterea dupa revolutia din 1989 dar m-as intinde cam mult. Entuziasm, orbire si multa pacaleala. Cei care ne-au condus imediat dupa revolutie ne-au dus din primele secunde catre agonia pe care o resimtim acum si spre foametea ce bantuie oamenii acestei tari. Din start s-a pornit gresit si intelepto-vitejistul ce a facut in tot acest timp? Cand e vorba de facut ceva, femeile trebuie sa stea in banca lor, altfel isi primesc biblii in cap.
Asadar si lasitatea ne situeaza in fruntea listei. Suntem cei mai saraci din Europa si facem foamea pe locul 1 pentru ca dormim cu lasitatea-n pat.
Ce sa mai schimbam cand nu avem cu cine? Avem doar niste masculi ganditori la sex si alcool, aprigi doar in discutii fotbalistice. Cum sa speram ca va fi mai bine cand intelepto-vitejistul nu e in stare sa dea o replica unor pustani obraznici ce fac galagii maneliste intr-un autobuz? Cu cine vrem noi sa schimbam viitorul copiiilor ce ne vor judeca aspru cat de curand? 
Avem noi barbati? Mai avem noi o tara?...

Imaginea din oglinda

Imi caut carari pe chipul ce zambeste in joaca. Caut carari ce duc catre abisul alb in care m-am tavalit odata ca niciodata ca o nemernica.
Hm!
Fruntea mi-e lata, mai lata ca oricand. Ochii mi s-au adancit in cap ca si cum ar vrea sa-mi scormoneasca in creier lucruri pe care nu le-am uitat deloc. Mainile imi sunt incinse, nerabdatoare si sensibile. Aerul asta nu-mi mai face bine. Mainile mele se sufoca. Mai bine le tin in apa ca sa respire in voie.

In fata mea vad o femeie incercanata ce-mi smulge jucaria de pe buze.
"Ai venit sa-mi furi privirea si zambetul si smiorcaiala si rasfatul si joaca?", am intrebat-o speriata. "Am venit ca sa uiti", mi-a raspuns.
Oare ce sa uit? ma intreb.
O privesc uimita si in nedumerirea mea ii spun: "Nu trebuia sa vi acum. Sti... eu mai am timp". Si simt cum ma supara propriile-mi cuvinte. Las privirea in jos pe mainile ce se ineaca. Dar ea, femeia cu ochii incercanati, imi sopteste: "Acum e timpul. Uita tot!".
Uimita si crispata imi scot repede mainile din apa rece si le trec peste chipul incercanat. Tot caut carari pe chipul ce-mi zambeste cu riduri de om mare. "Dar eu nu sunt om mare!" i-am strigat. Si am plecat nervoasa.
Regretul incepuse sa ma incerce violent. Ca un copil razgaiat i-am intors spatele si de atunci am inceput sa-i caut umbrele cearcanelor chiar si-n vis. De ce n-am mai ramas sa-mi spuna cu ochii incercanati tot ce urma sa infrunt?

De atunci a trecut ceva timp si prin cearcanele care ma urmaresc zi si noapte am devenit ca o sita prin care cern orice pereche de zaruri aruncate provocator de alte maini. Dar mainile mele nu mai au chef de joaca si au devenit cautatoare de carari lungi in calatorii serioase. Si cu cat caut mai mult, cu atat mai mult pot uita si linistea mi se asterne in toate colturile sufletului. Da, avea dreptate: uitarea este buna.
Intr-o zi am s-o intalnesc din nou si stiu ca prin ochii-mi de om mare si ridati de atatea zambete ma voi potrivi perfect cu imaginea din oglinda si o sa-i pot spune: "Uite ce uituca sunt!".
Pentru ea nimic nu e nou si vreau s-o urmez in incercanarea care m-a trezit la uitare si o voi urma in orice gand si-n orice culoare tesuta curajos pe muchia unui spin ce nu ma mai inteapa.
O urmez in uitare pentru ca Ea... sunt Eu.

[Tot ce am scris mai sus este o stare traita de curand intr-un "examen" interesant. Multumesc frumos celei care mi-a dat "nota de trecere".]http://www.youtube.com/watch?v=A4uL6kfPsak

Eu fug

Eu, o acumulare de fapte gandite bine. Eu, o stare ce vibreaza in sufletul tau. Eu, partea intunecata a lunii. Eu, ocrotitoarea ideilor tale. Eu te ranesc. Eu, purtatoarea de vise!
Eu rea. Malefica si razbunatoare. Iti bantui gandurile ca vantul ce fuge printre frunzele ce cad de atata dor de pamant. Eu nu am timp niciodata. Eu sunt inceputul oricarui destin pe care-l privesti prin mine. Eu trandafir. Eu menta. Eu crin. Eu criminala.
Eu, cea care uraste instinctele cainesti. Eu, un animal dorit in salbaticia mintilor cuminti.
Eu, specimenul bine imbrobodit cu ironie care se catzara pe muntele tau de logica intensa. Eu sunt camera orgiilor.  
Eu, parfumul buzelor tale. Eu, curajul sanilor ce se desfasoara noaptea. Eu, incremenita si induratoare in fata aberantei iubiri ce mi se arata magic in zilele ce curg repede. Eu..
 Eu, raza rece a soarelui.  Eu, lumina blanda a lunii. Eu, pasiunea inca nedescoperita a marinarilor cu dor de mal. Eu, cosmonautul singuratic ce isi micsoreaza pasii, ratacind pe planeta dorintelor.
Eu, vulcanul deja erupt peste mormanul de ganduri parsive. Eu, pamantul pe care-l calci!
Eu, melodia absurda a unei nopti de iarna. Eu, firava si subtire, cu gandul la copilaria ce a durat prea putin. Eu, nemiloasa in dorintele mele dar puternica in sfasietorul tau strigat de rugaciune.
Eu, minciuna vietii! Eu, adevarul absolut al gurii tale.
Eu, racnetul unei mari iubiri. Eu, impovarata cu sunetele unei voci ce-mi rasuna enigmatic intr-o poveste pe care nu vreau s-o uit.
Eu, incercarea disperata a ochilor frumosi ce vor sa se vada in oglinda. Eu, terifianta credinta a calatorilor ce-ti parcurg chipul, fals luminat de zambete trecatoare.
Eu, groapa din care nu mai poti iesi. Eu, adorata, binecuvantata si blestemata. Eu, un fir de praf. Eu, nascatoare de ganduri. Eu, ispita. 
Eu, apa tulbure in care te scalzi cand vrei sa te cureti. Eu, ameteala gandurilor pe care tot eu fericita ti le umplu cu fum. Eu, o fricoasa care nu stie sa tina pistolul in mana!
Eu, murdara si inexplicabil de cuminte. Eu, iubitoare si cretina. 
Eu, nascuta din zei nestiuti si indurerata de zabovnincia nesfarsita a lumii, iti ofer o coroana nepurtata pana acum.  Eu, cruda. Eu, cea mai nepurtata coroana. 
Eu calda, eu mica, eu rece, eu fug...
Eu nesimtitoare ca-n povesti si patimasa ca-n filmele de groaza. Eu, neimplinirea tuturor dorintelor, eu, marsaluind printre ochii plini de speranta. Eu, o gluma fireasca a vietilor pline de zbucium.   
Eu ridicand lumea... 
Eu fug...

Priveste partea intunecata!

E sus si e a ta.
Ai privit-o vreodata mai mult decat ca atunci cand o faceai in treacat? Sigur te-ai uitat cu atentie la ea? 
Ea apare in fiecare seara si indiferent ce ai face ea iti urmareste pasii si nu scapi de ea. Vine in fiecare seara cu aceeasi precizie dar mereu schimbatoare. Cand e pe sfert, cand jumatate, cand plina... si cu toata forta ei iti lumineaza drumul. Aminteste-ti serile cand sclipea in zapada si facea ca totul sa fie ca un basm. Aminteste-ti serile cand erai tras/a cu sania peste sclipiri mici, inghetzate si intense. Si mai aminteste-ti de cate ori ai vrut s-o vezi mai indeaproape cand te urmarea pe malul marii iar tu o priveai avand un singur gand... fierbinte.
Ea e schimbatoare. Asa e ea. 
Partea ei intunecata mereu te-a fascinat. Cand erai copil nu o intelegeai dar ea cu rabdare te-a asteptat acolo, in acelasi loc si in acelasi timp mereu in miscare. Ea iti cunoaste noptile albe pline de suspine, iti cunoaste visele, iti cunoaste toate pasiunile. Ea, martora muta a fiecarei nopti!
Uneori sufletul tau zbiara cu disperare la ea si, in frumusetea-i regala se lasa rugata, se lasa acceptata, se lasa respinsa. Ea stie ca ar putea fi mult mai mult...
O vezi?
Ea e schimbatoare dar numai pentru a-ti aduce noaptea. Ea iti ofera noaptea in locul zilei.
Uita-te bine la ea! Pamantul intreg se invarte lent tocmai pentru a fi sigur ca este privit cu atentie de ea. Pamantul intreg se simte mandru ca este privit de ea. 
Te tenteaza cu zonele ei neexplorate inca si uneori, cate o gelozie frumoasa iti iese la suprafata cand iti amintesti ca unii chiar au cunoscut-o indeaproape. Ea nu este perfecta decat atunci cand este plina de soare. 
Ai inteles acum?
Ea este sora mea geamana:  LUNA! 
Si suntem sus....

Stare sau nestare?

Un pic cam ciudata starea asta de melancolie (bleah! mi-e si sila sa scriu acest cuvant). Nu sunt obisnuita cu aceasta stare. Si totusi azi o am. Nu e placuta dar nici neplacuta.
O fi din cauza toamnei?
Ioi! Azi a fost cald cald cald... ca orice zi de vara. Si totusi... ce am?
Mi-o fi dor de ceva sau de cineva sau pur si simplu trebuie, deci trebuie domne sa am aceasta stare neindusa de absolut nimeni si nimic.
Si daca tot am aceasta stare si tot (cica) mi-e dor... hai sa asculti si tu cu mine o frumoasa melodie compusa si cantata de Lara Fabian :X si sper sa-ti influentez si tie starea. Pai ce? numai io sa am starea asta?
Mai bine zis: nestarea asta.

[Da click pe titlul postarii si sunetul (evident) mai tare dupa care lasa-mi un comentariu. Ar fi bine sa fie unul vesel, ca sa ma gadile la egocentrism]

Apucaturi de schimbare in Oglinda sufletului

Unii considera ca aceasta apucatura a scrisului provine din suferinta sau singuratate si mai ales suferinta din dragoste. Poate ca asa o fi in cazul unora ce se apuca de scris dar in cazul meu nu e asa. Eu scriu pentru mine si mereu am facut-o iar faptul ca acum fac oarecum public ceea ce scriu inseamna ca am ajuns sa trec un pic peste acea timiditate care m-a urmarit mereu. 
Si eu sufar dar acum sufar din alte cauze pentru ca egoismul ce l-am avut in relatiile fericite sau esuate din viata mea... a disparut. S-a dus si dus o sa ramana!
Scriu ca un antrenor care-si formeaza echipa prin schite tactice pentru ca noi, spectatorii sa avem ce incuraja. Scriu ca un chirurg, care prin apucaturile lui de chirurg te face bine prin arta lui de a taia. Scriu ca un pictor care are o viziune sau o imagine in fatza si se apuca s-o puna pe panza. Scriu ca un compozitor care numai el aude acea muzica si se apuca s-o puna pe portativ pentru ca mai tarziu s-o auda toti. 
Multi spun ca din lipsa de timp nu pot face lucrurile pe care si le doresc. Motivul acesta ma face sa zambesc. Ce poate fi o pierdere mai mare de timp decat sa te uiti la televizor? Te plangi ca lumea e asa cum e, ii critici si ii injuri pe cei de sus dar tot la ei te uiti. Chiar nu te-ai saturat cate gogosi ai cumparat si ai inghitit pana acum? Le-ai cumparat chiar privindu-le emisiunile de asa zis divertisment de la tv.
Dar tu tot la ei te uiti.
Filme? Discovery? Prostii... Tot ei sunt, aceeasi peste tot indiferent de forma sau denumire. Iar tu ii crezi. Ai incercat vreodata sa nu te uiti la tv macar cateva zile? Nu ai idee cat de bine o sa te simti cand o sa fi doar tu cu gandurile si ideile tale pe care nu ti le influenteaza nimeni. Stiu ca ma contrazici dar... ba da, te influenteaza. Pentru ca altfel ai fi fost mai bun(a) daca nu ai fi fost influentat(a).  Ar fi prea greu oare sa incerci sa vezi lumea doar prin ochii tai?
Cei care scriu vorbesc. Cei care privesc, privesc in tacere. Cei care vorbesc sunt criticati iar cei care tac sunt fiecare in parte cate un vulcan mic gata-gata sa erupa cand cineva le vorbeste si le disturba acea minciuna de liniste.
Eu vorbesc si sper sa te disturb cu orice cuvant pe care-l scriu (nu neaparat prin aceasta postare). Sper sa agit vulcanul din tine si sa erupa de atata minciuna in care ai crescut si trait iar lava lui sa curga exact peste ceea ce te-a facut sa devii atat de tacut(a). Stiu ca ti-ar place. Hai, vorbeste cu mine!

*********
Nivelul de trai al majoritatii din tara noastra e foarte scazut si din ce in ce mai scazut iar tu taci de parca n-ai putea face nimic. Ba da, poti face. Primul pas: uita-te cu foarte mare atentie in oglinda! Esti cine ti-ai dorit sa fi?

Zborul Roxanei

Ne-am cunoscut in zbor.
"Care iese la o bere?" a intrebat ea. "Eu, daca stai in acelasi cartier cu mine" am raspuns. 
Pe internet cunosti lume. Daca sti cum sa "vorbesti" te poti alege si cu prietenii reale. Eu am avut norocul sa mi se intample asta si despre asta o sa si scriu acum.
Nu numai ca locuieste in acelasi cartier cu mine dar sta exact la cateva blocuri de mine. De cand ne-am cunoscut (a trecut ceva timp) ne-am vazut zi de zi, cu mici exceptii, iar vietile noastre au prins acelasi sens, mergand amandoua pe acelasi drum, intalnindu-ne cu aceleasi persoane, invartindu-ne in acelasi... mod. Acest lucru nu-l pot explica prea bine dar cert este ca atunci cand mi-a fost mie bine i-a fost si ei, cand a urcat ea am urcat si eu, cand am fost un pic mai jos a fost si ea cu mine. E ciudat dar e frumos.
Acum ea este departe si zboara...  Este mai tanara decat mine si si-a luat zborul catre un viitor mai plin de tot ce nu ar avea aici... la cateva blocuri de mine. O sa se intoarca si o sa incepem sa zburam din nou impreuna si o sa ne invartim din nou la fel, stiu asta.  Ea o sa-si tot ia zborul si o sa tot revina. E frumos s-o vad zburand asa... si mai ales s-o vad revenind. Imi fac griji uneori pentru aripile ei atat de tinere si ea stie asta. Cand zboara cu mine stie ca e in siguranta dar cand zboara singura si atat de departe... stiu ca-mi simte lipsa iar eu ii duc dorul aripilor ei pe care obisnuiam sa le indrum.
Ne-am cunoscut frumos si ne-am cunoscut in zbor. Si o iubesc pentru ca m-a lasat sa fac parte din zborul ei si sa-i arat o harta pe care nu o cunostea iar cand va sti acea harta cu ochii inchisi, ea isi va lua zborul definitiv iar eu o voi privi plina de o satisfactie mai mult parinteasca si va voi spune la toti: Uite-o, e a mea si stie sa vireze!
 

Aberatie la bar

O pasare albastra s-a asezat foarte evident langa masa mea de sticla. I-am facut semne insa ea a inceput sa cante cu sabii pana s-a risipit dusumeaua.
Nici tavanul nu mai era la fel ca scara. 
De-odata... doi tantari si un leu.. dupa care s-a risipit de tot. Albastrul de pasare statea acum pe prispa, usurand grilajul fara sa-l rupa. Sorbeam usor un val din ceasca mea serioasa si nu ningea afara.
Mai sus de tablou adia o gasca subreda. Pasarea albastra incepu sa-si exprime dintii ca pe niste file din carnetul subtire adus la timpul potrivit. Se auzeau pasii lui Iuda fosnind pe acoperisul gol si atunci mi-am reaprins tortza somnului ce ma-ncalzea.
"E bine" mi-am zis "insa pacat ca mai exista serpi!"

[Vezi link facand click pe titlul postarii]

Dumnezeu ne iubeste pe toti LA FEL

Am copilarit cu un negru.
Pentru o perioada am crescut in casa lui si el in a mea. 
Mama lui isi facea cate o alta 'coafura' in fiecare zi. Avea parul cret -cret si foarte negru. Logic, ca orice negru. Tatal lui era gras si cu ochii bulbucati. Intre ei vorbeau franceza si nu-i de mirare ca eu inteleg franceza si acum. 
Parintii celorlati copii le interziceau  sa se joace cu Chris (numele lui). Ai mei nu mi-au interzis niciodata. 
Si m-a invatat sa joc fotbal si m-a invatat sa merg pe bicicleta. Si alergam ca nebunii pe stradute pana noaptea tarziu cand ai nostri parinti ne cautau disperati :) 
Ma lua de la scoala si cand ajungeam acasa mancam ori la mine ori la el dar mereu impreuna.
A fost un negru in copilaria mea.
Daca n-ar fi fost el, daca n-ar fi fost familia lui, daca n-ar fi fost parintii mei atat de deschisi... probabil ca si eu acum i-as fi urat pe negrii. Cum multi o fac si se lasa sedusi de ipocrizie.
Lumea zice ca negrii au un miros specific. Eu n-am simtit vreun miros specific al rasei lor si daca l-am simtit.. mi-a placut. 
Discriminarea de orice fel face rau! Si aduce suferinta si de o parte si de alta. Cine discrimineaza sufera ca prostul! Pentru ce atata ura?
Discriminam tot ceea ce nu e amenintare dar acceptam tot ce e mai grav.
Ii acceptam pe preoti (care in majoritate sunt gay sau pedofili) si care fac slujbe de pomeniri si se inchina toti politicienii la ei, acceptam si tinem gura inchisa cand un oarecare sot al unei oarecare sotii o bate pana ajunge-n spital. Atunci zicem: las' sa ramana cu el ca si asa nu are unde sa se duca cu 3 copii! Inchidem ochii cand o fetita cu lacrimi in ochi ne povesteste despre nu stiu ce director ca a abuzat de ea. Ne dam cu dosul in sus cand apare un parlamentar si ne prelingem pe langa el ca si cand ar fi ceva normal, uitand ca ieri l-am injurat de toti mortii. Urlam si zbieram impotriva paradelor gay si aruncam cu oua! Ne e frica sa nu ajunga copiii nostri sa vada doi barbati sarutandu-se pe strada (ceea ce oricum nu se va intampla  indiferent de se va schimba sau nu legislatia) dar acceptam sa vedem o femeie violata si tacem malc cand se intampla asta si nu ne doare niciunde. Dar problema principala in tara asta raman homosexualii! Fara doar si poate ca ei sunt cei mai nemernici si lesbienele "e" niste curve nerusinate care au uitat de Dumezeu. 
Care e faza cu acest Dumnezeu al lor? 
Dumnezeu e Unicul si singurul pentru toti si El a zis ca ne iubeste pe toti la fel! Daca eu gresesc doar El are dreptul sa ma judece. Nu altcineva. Nu Nea Ion sau Tanti Vetutza si in niciun caz preotii care nu stiu altceva decat sa se intoarca de la pomeni cu sacosile pline.
"E impotriva firii! pentru ca Dumnezeu a lasat ca femeia sa stea numai cu barbatul". 
Ioi! Cine zice asta???
Scrie cumva in Biblie ca n-ai voie sa iubesti un chinez, un negru sau un arab?
Cititi Biblia mai intai si apoi comentati ce a zis Dumnezeu! Nu va mai lasati indusi in eroare de preotii prea sfinti ai p'lii!
>>>>><<<<<
Uneori ma prefac ca uit mersul pe bicicleta. As vrea sa vina el si sa ma invete din nou.
Uneori mi-e dor de mama lui cu mii de freze si de ora cand ne intorceam de la scoala si gaseam copiii razand.
"Hai sa alergam printre stradute!"
... as vrea sa-l aud din nou zicand.
"Vreau sa alerg cu tine, negrule!"...  
dar... imi beau ceaiul amar suspinand.
 

Rascolire in parc

In fiecare zi cand plec de acasa spre treburile ce le am trec prin doua parcuri si ma intorc trecand tot prin ele.
Eu cred ca fiecare parc are povestea lui, cu aceeasi oameni care au fiecare povestile lor. Aceste povesti dau suflet acelui parc. 
Primul parc prin care trec nu are suflet frumos datorita povestilor celor care-l populeaza, cu exceptia copiiilor care il animeaza.  Mai incolo de locul de joaca al copiiilor e un sir de banci prin care eu trec cat mai repede. "Nu, doamna! Femeile prea si-au luat-o in cap! Eheeee.. nu mai sunt timpurile alea cand femeia il astepta pe barbat cu masa pusa si-l spala pe picioare! Io as interzice la toate sa fumeze pe strada! Pai ce inseamna asta?" zicea un agitat de bosorog. Iar eu tocmai treceam tragand cu sete din tigara.. 
"Hai mai da-l in p'la mea, ba!" se aude dinspre alta banca unde niste tineri care ca majoritatea tinerilor din 10 cuvinte pe care le spun 5 sunt acelasi, adica "p'la".  Printre ei si o fata de care se rezeama intr-un mod barbar un mitocan (care in mitocanie a fost conceput). Ma uit la ea... e frumusica si nu inteleg cum de accepta asemenea mitocani langa ea si eventual chiar rade cu ei. Cel mai probabil ca o sa conceapa si ea un mitocan tot in mitocanie.
Trec mai departe si observ un zoofil care isi mangaie potaia si se lasa lins pe bot de ea. Bleah! Imi intorc brusc privirea.
Pana la gura de metrou mai am putin dar pana acolo trebuie sa trec prin cea mai urata parte. E mai rau ca la o piata din Ferentari.  Lume necioplita venita din afara Bucurestiului. Navetisti cu pungi de plastic in mana in care au mancarea "pentru la munca". Isi tin plasele in mainile nespalate cu degete in care unghiile ascund cuiburi de rame.  Au cearcane si ochii tulburi de la atata alcool consumat in seara precedenta. Toti put a mahmureala si a nespalare. E o alee ingusta unde se inghesuie toti si nu tin cont de trecatorii seriosi si care se grabesc sa ajunga la servici sau la scoala. Unii pss-aie si fluiera cand vad o dama bine. "E una dintre chestiile care face Bucurestiul urat" imi zic. In sfarsit ajung la gura de metrou. O batranica, aceeasi in fiecare dimineata, sta pe treptele de la intrarea in statia de metrou si, de atata umilinta nici mana nu o mai tine intinsa. Cineva se opreste sa-i dea 1 leu iar batranica, la fel de umila, nici nu mai are puterea sa multumeasca si priveste in gol. E un tablou ce doare in fiecare zi. Dar imi continui drumul. Iau metroul si cu nerabdare astept sa trec prin celalalt parc.
Inca de la intrare simt ca respir alt aer. E plin de castani si tei. La fiecare suta de metri exista cate un gardian. In acest parc gasesc in fiecare dimineata aceeasi oameni, cu alte povesti, diferite de primul parc prin care trec. Acest parc are suflet frumos. 
Mai intai trec prin locul de joaca al copiiilor care este gol la aceasta ora. Apoi trec prin locul care este frumos amenajat cu aparatura pentru gimnastica sau intretinere fizica. Pe fiecare aparat scrie pentru ce este recomandata si pentru ce nu este recomandata folosirea lui.  Gasesc acolo mereu aceeasi batranei (si nu numai) care incearca sa se mentina sanatosi. Pe alei vezi tineri alergand cu castile pe urechi, ascultand muzica. Acolo exista un loc special pentru oamenii care au caini. Nu le vezi rahatul peste tot.
Tineri casatoriti cu copiii lor plimbandu-se. Si inca tinandu-se de mana. 


Ma opresc sa beau apa de la o cismea. Dupa mine asteapta un copilas. I-am cedat locul si mi-a zambit cu crin pe buze, cu puritatea aceea pe care numai copiii o au si cu privire sincera si nevinovata.  M-a privit prin ochi direct in suflet. 
  "De ce-mi zambesti, copile? Eu n-am facut nicio fapta buna ca sa-mi zambesti asa frumos. De ce-mi rascolesti sufletul cu zambetul tau?", l-am dojenit in gand si am plecat ingandurata. De ce a trebuit sa ma rascoleasca cu privirea aceea si cu acel zambet de crin? 
       Copiii ne privesc direct in suflet, asa ca trebuie sa avem grija mereu ca ei sa vada acolo frumosul si bunatatea. 


            De ce m-a rascolit?
                       Pentru ca mi-a vazut rautatea!

Inceputul sfarsitului

Cândva, într-un alt început... ce nici nu am gândit ca va avea vreodata un sfârsit, am adunat din cenusa clipelor trecute si viitoare tot ceea ce a fost mai de pret, neimportant pentru altii... lucruri marunte, importante pentru mine... Si fiecaruia i-am dat nume... si l-am pus în asa fel sa se vada... sa îl pot vedea bine, din toate unghiurile... sa nu existe nici un amanunt nevazut si nestiut... Si ma întrebam... oare toata lumea vede... asa cum le vad eu? Sau importanta... au doar pentru mine cum arata si cum sunt aranjate... Si totul picura cu glas subtire... de boabe de sticla pe sticla... E un fin hohot cristalin de sunet si culoare ce-n inima adânc rasare la fiecare bucurie... Asa o simt... si asa as vrea sa o simta orisicine... E greu de imaginat tot ceea ce spun, dar acestea toate nu se vad ci doar se simt... Se simt în fiecare gând, fiecare miscare... Se simte cu inima, cu sufletul... e oare atât de greu sa ne oprim un pic... din fuga haotica si sa lasam sufletul sa simta, asa cum numai sufletul poate simti? Primeste cu sufletul din suflet pentru suflet... din adâncurile sufletului... Primeste si totodata daruieste, nu se va simti cât daruiesti... nu se va simti cât primesti... ceea ce dai... va fi înlocuit... o continua miscare... aceeasi... începând de la acelasi sfârsit si sfârsind de la acelasi început... Nu exista cuvinte sa exprime toate acestea... poate doar gesturi... sau fapte ce ramân nescrise niciunde... dar care au o mare influenta asupra mea... a ta... a tuturor celor care exista... sau poate ca nu exista... Curge, se prelinge, se strecoara... secunda una dupa alta... Sunt mici, de nebagat în seama si nu le vedem rostul si nici importanta... dar ne miram când anii apar... si ne întrebam din ce au rasarit si cum de sunt atâtia... Niciodata multumiti... eu nu sunt multumita de anii pe care îi am. Câteodata as fi dorit sa fie mai multi... alteori sa fie putini la numar... Si totusi... încet încet fiecare îi aduna, atâtia câti le sunt sortiti. De multe ori ne par ca sunt putini... iar alteori ca sunt prea multi... Tot ceea ce trebuie stiut e sa stim sa îi purtam asa cum se cuvine... Si fiecare an în parte sa fie altfel decât celalalt... sa îl simtim... asa cum e. Daca ar veni întrebarea: "Cum îti sunt anii tai?"... ce ai raspunde? Ai sti ca sa raspunzi? Gândeste-te ca doar tu... vei sti raspunsul la asa ceva... Nimeni altcineva nu va sti sa raspunda în locul tau...

Stare de razboi

Gandul cald de copil s-a transformat in mai multe ganduri reci pe care nici eu nu stiu de ce le pastrez intr-un frigider cu ispite albastre.
Imi caut genunchiul si-l gasesc in buzunarul ochiului drept. Cel stang priveste curcubeul care pana mai ieri il vedeam stand in picioare in fata mamei iar acum se zvarcoleste ranit de o idee. Nu-i nimic! o sa-l vindec maine cu o somatie. Pana atunci... o sa mai umblu cu tamplele reci prin iarba. Cine latra?
Daca oamenii si-ar redescoperi dintii m-ar musca pana la urma.
Acum picura din pamant un aer greu de mocirla, respirabil de altfel, care odinioara avea brate de lut, mai ales inainte de culcare. Trunchiurile copacilor danseaza si, oricum daca fereastra sta deschisa, peretii de asemenea au gust de ceatza.
O sa strang timpul in brate incepand cu prima clipa care-mi iese in cale! Am o cale sprijinita de trunchiuri.
Nu mai picura. Dar este inghesuiala in jur iar eu mai am doar o ora sa ajung sa urc treapta scormonita prea des. Abia acum vad campul de lupta. Ce lupta frumoasa va fi!
O sa indoi niste fire de care sa ma agat iar Napoleon o sa ma salute cocosat. Am gasit o cizma... deci ploua.

Copiii noptii (de Scandi)

Pe un covor de iarba
Cu flori presarat
Sub cerul disperarii
De dragoste curtat
Stau luminati de luna
Copiii noptii grele
Sub bolta sangerie
Ei toti privesc la stele.

In ochii atintiti 
Au licariri de gheata.
Si par... neclintiti.
Ei stau la marginea noptii
Cuprinsi de-nfrigurare
De viata sunt raniti
Sunt plini de disperare!

Privesc si peste mari...
Si cat de mult ei vor
In salturi mari s-ajunga
Acolo-n departari..

E frig si e-ntuneric,
E gheata peste tot
Sa treaca noaptea grea
Ar vrea. Dar nu mai pot.

Si plang copiii noptii:
"Ce grea e lacrima ce obrazu' adanc brazdeaza!"
Se tanguie copiii
Si chinul nu-nceteaza.

Glasuri scazute, maini tremurande,
De durere impovarati,
Inflacarati in dor si-n dor infiorati,
In noaptea grea copiii vor
Cruda despartire s-o amane... dar
Incet, incet.. copiii noptii mor.

Eu privesc acum la ei
Stiind c-au fost descatusati
Eliberati vor fi mereu
Prin chinul dulce al mortii
Dar nu mi-e teama caci si eu
Sunt un copil al noptii.

Blonda cu mult roz

Dimineata. In metrou. Lume adormita. Eu cea mai adormita. Ma indreptam cu o colega spre indispensabilele locuri de munca. Palavrageam noi acolo numai ca sa nu adormim... cand.. atentie se inchid usile si-n fata noastra se propteste o blonda. O blonda cu mult roz. Pe la ochi avea roz, avea si cerceii roz, rujul?... ati ghicit, tot roz. O mini rochita neagra cu cingatoare roz. In picioare papuci roz. 
Umm... cercetarea continua. M-am uitat la parul ei foarte blond si am descoperit ca freza ei era de studiat chiar si de cei mai tari hair-stilisti. Avea o tentativa de breton sucit a la "actori americani din filme vechi" si restul parului tot intr-un coc incalcit prins intr-o chestie ROZ!!!! Jeeesus! mi-am zis. Eh, daca ma intrebati de gentuta deja stiti raspunsul. 
In fine, continuam noi (eu cu colega mea) palavrageala si ajunge metroul la Gara de Nord. Acolo urca 2 tineri ardeleni, inalti, veseli si care vorbeau mai tare decat tanti aia care zice ce statie urmeaza. Cum au zarit-o pe blondina, unul dintre ei exclameaza cu volumul la maxim, cu ochii cat cepele si foarte entuziasmat: Iooooi, ce fain!!!
 Nu m-am mai putut abtine sa nu crap de ras. A fost ca o descarcare pentru tot acel timp cat am indurat-o in fata mea pe duduita roz. 
 Si tot repeta ardeleanul: Ioi, ce fain! Si ambii tineri se uitau la duduita blonda ca la o chestie nemaivazuta, ca la un obiect abstract pe care incerci sa-l intelegi cand te afli intr-un muzeu sau expozitie. Din pacate (sau din fericire) se apropia statia unde trebuia sa coboram, ne-am ridicat, duduita blonda s-a asezat pe locul meu si a inceput sa scoata ceva de rontait din geantuta roz. Ok. Ma indrept spre usa. I-am mai aruncat o ultima privire si tocmai constat ca duduita rontaia DINTR-O PUNGUTA ROZ!!!!!.. 
Ioi, ce fain!