Stare sau nestare?

Un pic cam ciudata starea asta de melancolie (bleah! mi-e si sila sa scriu acest cuvant). Nu sunt obisnuita cu aceasta stare. Si totusi azi o am. Nu e placuta dar nici neplacuta.
O fi din cauza toamnei?
Ioi! Azi a fost cald cald cald... ca orice zi de vara. Si totusi... ce am?
Mi-o fi dor de ceva sau de cineva sau pur si simplu trebuie, deci trebuie domne sa am aceasta stare neindusa de absolut nimeni si nimic.
Si daca tot am aceasta stare si tot (cica) mi-e dor... hai sa asculti si tu cu mine o frumoasa melodie compusa si cantata de Lara Fabian :X si sper sa-ti influentez si tie starea. Pai ce? numai io sa am starea asta?
Mai bine zis: nestarea asta.

[Da click pe titlul postarii si sunetul (evident) mai tare dupa care lasa-mi un comentariu. Ar fi bine sa fie unul vesel, ca sa ma gadile la egocentrism]

Apucaturi de schimbare in Oglinda sufletului

Unii considera ca aceasta apucatura a scrisului provine din suferinta sau singuratate si mai ales suferinta din dragoste. Poate ca asa o fi in cazul unora ce se apuca de scris dar in cazul meu nu e asa. Eu scriu pentru mine si mereu am facut-o iar faptul ca acum fac oarecum public ceea ce scriu inseamna ca am ajuns sa trec un pic peste acea timiditate care m-a urmarit mereu. 
Si eu sufar dar acum sufar din alte cauze pentru ca egoismul ce l-am avut in relatiile fericite sau esuate din viata mea... a disparut. S-a dus si dus o sa ramana!
Scriu ca un antrenor care-si formeaza echipa prin schite tactice pentru ca noi, spectatorii sa avem ce incuraja. Scriu ca un chirurg, care prin apucaturile lui de chirurg te face bine prin arta lui de a taia. Scriu ca un pictor care are o viziune sau o imagine in fatza si se apuca s-o puna pe panza. Scriu ca un compozitor care numai el aude acea muzica si se apuca s-o puna pe portativ pentru ca mai tarziu s-o auda toti. 
Multi spun ca din lipsa de timp nu pot face lucrurile pe care si le doresc. Motivul acesta ma face sa zambesc. Ce poate fi o pierdere mai mare de timp decat sa te uiti la televizor? Te plangi ca lumea e asa cum e, ii critici si ii injuri pe cei de sus dar tot la ei te uiti. Chiar nu te-ai saturat cate gogosi ai cumparat si ai inghitit pana acum? Le-ai cumparat chiar privindu-le emisiunile de asa zis divertisment de la tv.
Dar tu tot la ei te uiti.
Filme? Discovery? Prostii... Tot ei sunt, aceeasi peste tot indiferent de forma sau denumire. Iar tu ii crezi. Ai incercat vreodata sa nu te uiti la tv macar cateva zile? Nu ai idee cat de bine o sa te simti cand o sa fi doar tu cu gandurile si ideile tale pe care nu ti le influenteaza nimeni. Stiu ca ma contrazici dar... ba da, te influenteaza. Pentru ca altfel ai fi fost mai bun(a) daca nu ai fi fost influentat(a).  Ar fi prea greu oare sa incerci sa vezi lumea doar prin ochii tai?
Cei care scriu vorbesc. Cei care privesc, privesc in tacere. Cei care vorbesc sunt criticati iar cei care tac sunt fiecare in parte cate un vulcan mic gata-gata sa erupa cand cineva le vorbeste si le disturba acea minciuna de liniste.
Eu vorbesc si sper sa te disturb cu orice cuvant pe care-l scriu (nu neaparat prin aceasta postare). Sper sa agit vulcanul din tine si sa erupa de atata minciuna in care ai crescut si trait iar lava lui sa curga exact peste ceea ce te-a facut sa devii atat de tacut(a). Stiu ca ti-ar place. Hai, vorbeste cu mine!

*********
Nivelul de trai al majoritatii din tara noastra e foarte scazut si din ce in ce mai scazut iar tu taci de parca n-ai putea face nimic. Ba da, poti face. Primul pas: uita-te cu foarte mare atentie in oglinda! Esti cine ti-ai dorit sa fi?