Cu lasitatea-n pat

Am sa va aduc in atentie doua aspecte ale vietii (tragice) romanesti.

1. Am citit ca partidul lui Dan Diaconescu ar avea 9%. Imi vine greu sa cred ca e asa dar numai prostilor le e greu sa admita ca s-ar putea insela. Si daca, prin absurd, ar avea acel 9%? Nu trebuie subestimat numarul conationalilor care au placerea de a trai in cocina. Culca-l pe santierist intr-un palat si o sa vezi ca nu doarme bine! Santieristul nu cauta luxul, ci viseaza sa vada si bogatul armonizandu-si sforaitul cu grohaiturile porcului. Acest presupus 9% al lui Dan Diaconescu deschide o discutie despre impactul media pe care o are tejgheaua inconjurata de camere video si reflectoare pe care o poseda Senzationescu. Puterea si Opozitia poseda insa, comadouri de presa. Marinarii care n-au cunoscut curvele nu se califica nici macar la categoria morti in cada. Basescu a fost comandant de vas dar de cand a ajuns presedinte s-a lasat pe mana tarfelor intelectuale. Astea nici nu te satisfac, fiindca ele considera ca-ti fac o onoare daca te lasa sa le atingi, nici nu conving grosul vaporenilor ca tu esti potent, pentru ca sunt fandosite si povestesc cu perdea. Opozitia, in schimb, trage intetit, nimereste tinta, are si ecou. Il nauceste zilnic pe Basescu dar oamenii lui nu inainteaza un metru si nu iau prizonieri din randurile alegatorilor pedelisti. 
PSD si PNL s-au inhaitat cu PC, partidul "profesorului" Dan Voiculescu. Dupa ce ca nu sporeste zestrea politica a PSD-ului si a PNL-ului, a mai pus pe fuga si penelistii de soi :))
Cine zice ca jucaria politica a lui Dan Diaconescu nu are loc sa creasca inseamna ca nu cunoaste tara. Vidanjori ca el nu vor da niciodata faliment in Romania!

2.  Tara care este cea mai predispusa la foamete care se afla pe locul 1 in Europa este... Romania!
Primul gand care mi-a trecut prin minte la auzul acestei vesti a fost sa-l "felicit" pe Basescu, acest mascul curajos si plin de vitejie, care tine neaparat sa intre in istoria neamului. Cu totii vedem realitatea in care traim si aceasta stire nu cred ca a surprins pe cineva. Si totusi, observand calmitatea oficiala cu care este prezentata aceasta stire, zeci de intrebari mi se aduna brusc, intrebari pe care le inghit cu noduri, intrebari care vor sa prinda glas. S-a obisnuit romanul cu saracia si s-a impacat cu soarta si cu gandul ca mai bine pentru el nu exista? A incetat sa mai spere?
Ma minunez in fiecare zi de oameni care in loc sa devina solidari, devin tot mai rai intre ei. Traditionalele pile functioneaza acum mai bine ca oricand si pupincuristii sunt tot mai multi.
Am invatat la orele de istorie ce neam curajos sunt romanii si vai, ce popor plin de viteji suntem! Daca ma uit in jurul meu nu vad niciun curajos si niciun viteaz. Vad numai lasitate inecata in alcool, meciuri de fotbal, manele si OTV.  Barbatii mandrii si viteji ai Romaniei discuta aprig despre jucatorii de fotbal de parca nu ar avea nicio alta preocupare mai importanta in viata lor. Nu-i aud discutand ceva constructiv sau punand tara la cale pentru binele lor si al familiilor lor, al copiiilor lor in primul rand. Nu spun ca fotbalul nu trebuie discutat (e un sport care si mie imi place) dar... hei! tara arde si barbatii viteji se piaptana?
Vad o Romanie fara putere de reactie ce se lasa saracita tot mai mult. Frontul comun la care visam cativa dintre noi nu exista iar incercarea de a fi un bun roman prin atitudini de bunavointa si toleranta este inabusita din start de cei care cunosc doar sfidarea si expunerea dosului. Vom ajunge sa ne mancam intre noi si nu vom fi cu nimic mai presus de cainii de pe strazi, infometati si aratandu-ne coltii la cea mai mica ridicare de ton. Insa surpriza cea mare va fi atunci cand ne vom da seama ca nu exista o alta specie superioara noua care sa ne arunce cate un os, potolindu-ne pentru un timp.
In nicio tara din lumea asta nu se fura cu atata nesimtire cum se face in Romania. De ce? Pentru ca suntem un popor de barbati adevarati si viteji, popor plin de femei harnice, care mai de care grabindu-se sa puna gheruta pe domnul-imbracat-bine cu masina de lux. Inchidem ochii in timp ce ei ne fura si chiar mai mult, ne dorim sa fim ca ei. Romanii sunt bolnavi!
Biserica Ortodoxa Romana ne invata ca barbatul are intaietate si femeia trebuie sa-l slujeasca asa cum se cuvine. Barbatul este mai intelept si femeia nu trebuie sa iasa din cuvantul lui. Femeia este o pacatoasa pentru ca biata de Eva ne-a condamnat pe toate la supunere muscand din acel mar irezistibil de sexy, fir-ar sa fie! Da! Barbatul este inteleptul. Cu totii il vedem cum conduce o familie, o firma, o tara. Si toate merg minunat, nu? Barbatul roman intelepto-vitejist ne uimeste prin ascutimea mintii sale, mult deasupra femeii pacatoase.
Sunt studii facute de cercetatori in intreaga lume (asta o stiam si noi fara sa citim aceste studii) care au concluzionat ca barbatul se gandeste mult mai des la sex decat femeia. Va sa zica... femeia este pacatoasa. Barbatul cel viril domina bisericile si prin invataturile lui (mai ales cele pe sub sutana) domina si femeia iar ea, Eva noastra care a pacatuit prin faptul ca a muscat din acel mar al naibii de sexos, ea se supune inteleptului caci Maciuca-Gura-de-Aur a vitejistului adevar graieste. Deci nu barbatul o ispiteste. Ea singura pacatuieste in nestire...
Sa nu deduceti cumva ca sunt vreo feminista. Garantez ca nu sunt si cred ca sustinerile lor sunt chiar ridicole. Feministele au avut si ele rolul lor candva, insa eu consider ca vremea idealurilor lor a trecut. Dar cum ramane cu misoginismul barbatilor viteji de Romania? De fapt misoginismul este o gelozie generalizata. Este teama barbatului fata de femeie ca ar putea deveni mai capabila decat el. Si atunci, e oarecum de asteptat ca el sa sara sa-ti dea cu Biblia-n cap!
In afara de faptul ca facem foamea pe cel mai fruntas loc in Europa, avem si tara cu cei mai puturosi barbati. Avem in fruntea tarii pe seful leprelor. Nu degeaba facem foamea pe locul 1, nu?
Uitati-va cu atentie la barbatii din tara asta. Femeia munceste si la servici si acasa, in timp ce barbatul munceste doar la servici (daca are) si in rest trudeste din greu sa umple carciumile. Romania - locul 1 la foamete, Romania - tara cu cei mai multi ratati! Bineinteles ca exista si exceptii dar eu ma exprim aici la un mod general si in niciun caz nu tin evidenta barbatilor rai versus femei rele sau bune.
Si ne mai intrebam cum am ajuns aici.
As scrie eu multe despre cum s-a preluat puterea dupa revolutia din 1989 dar m-as intinde cam mult. Entuziasm, orbire si multa pacaleala. Cei care ne-au condus imediat dupa revolutie ne-au dus din primele secunde catre agonia pe care o resimtim acum si spre foametea ce bantuie oamenii acestei tari. Din start s-a pornit gresit si intelepto-vitejistul ce a facut in tot acest timp? Cand e vorba de facut ceva, femeile trebuie sa stea in banca lor, altfel isi primesc biblii in cap.
Asadar si lasitatea ne situeaza in fruntea listei. Suntem cei mai saraci din Europa si facem foamea pe locul 1 pentru ca dormim cu lasitatea-n pat.
Ce sa mai schimbam cand nu avem cu cine? Avem doar niste masculi ganditori la sex si alcool, aprigi doar in discutii fotbalistice. Cum sa speram ca va fi mai bine cand intelepto-vitejistul nu e in stare sa dea o replica unor pustani obraznici ce fac galagii maneliste intr-un autobuz? Cu cine vrem noi sa schimbam viitorul copiiilor ce ne vor judeca aspru cat de curand? 
Avem noi barbati? Mai avem noi o tara?...

Imaginea din oglinda

Imi caut carari pe chipul ce zambeste in joaca. Caut carari ce duc catre abisul alb in care m-am tavalit odata ca niciodata ca o nemernica.
Hm!
Fruntea mi-e lata, mai lata ca oricand. Ochii mi s-au adancit in cap ca si cum ar vrea sa-mi scormoneasca in creier lucruri pe care nu le-am uitat deloc. Mainile imi sunt incinse, nerabdatoare si sensibile. Aerul asta nu-mi mai face bine. Mainile mele se sufoca. Mai bine le tin in apa ca sa respire in voie.

In fata mea vad o femeie incercanata ce-mi smulge jucaria de pe buze.
"Ai venit sa-mi furi privirea si zambetul si smiorcaiala si rasfatul si joaca?", am intrebat-o speriata. "Am venit ca sa uiti", mi-a raspuns.
Oare ce sa uit? ma intreb.
O privesc uimita si in nedumerirea mea ii spun: "Nu trebuia sa vi acum. Sti... eu mai am timp". Si simt cum ma supara propriile-mi cuvinte. Las privirea in jos pe mainile ce se ineaca. Dar ea, femeia cu ochii incercanati, imi sopteste: "Acum e timpul. Uita tot!".
Uimita si crispata imi scot repede mainile din apa rece si le trec peste chipul incercanat. Tot caut carari pe chipul ce-mi zambeste cu riduri de om mare. "Dar eu nu sunt om mare!" i-am strigat. Si am plecat nervoasa.
Regretul incepuse sa ma incerce violent. Ca un copil razgaiat i-am intors spatele si de atunci am inceput sa-i caut umbrele cearcanelor chiar si-n vis. De ce n-am mai ramas sa-mi spuna cu ochii incercanati tot ce urma sa infrunt?

De atunci a trecut ceva timp si prin cearcanele care ma urmaresc zi si noapte am devenit ca o sita prin care cern orice pereche de zaruri aruncate provocator de alte maini. Dar mainile mele nu mai au chef de joaca si au devenit cautatoare de carari lungi in calatorii serioase. Si cu cat caut mai mult, cu atat mai mult pot uita si linistea mi se asterne in toate colturile sufletului. Da, avea dreptate: uitarea este buna.
Intr-o zi am s-o intalnesc din nou si stiu ca prin ochii-mi de om mare si ridati de atatea zambete ma voi potrivi perfect cu imaginea din oglinda si o sa-i pot spune: "Uite ce uituca sunt!".
Pentru ea nimic nu e nou si vreau s-o urmez in incercanarea care m-a trezit la uitare si o voi urma in orice gand si-n orice culoare tesuta curajos pe muchia unui spin ce nu ma mai inteapa.
O urmez in uitare pentru ca Ea... sunt Eu.

[Tot ce am scris mai sus este o stare traita de curand intr-un "examen" interesant. Multumesc frumos celei care mi-a dat "nota de trecere".]http://www.youtube.com/watch?v=A4uL6kfPsak