Scriu, deci visez (aiurea)

Frig. Ploua. Vantul bate cu putere si parca forteaza stropii de ploaie sa-mi intre in piele. Brrr! 

Ma intersectez cu o javra maidaneza, grabita si uda. Un fel de injuratura imi scapa in gand dar merg mai departe.

Ajung la pensiune si ii cer omului o camera, insa ii explic ca mai intai vreau sa le vad pe toate dupa care ma voi hotari. Omul imi explica la randu-i ca intre timp poate pierde alti potentiali clienti, asa ca imi cere o garantie de 50 de euro. Ok. Omul, multumit ma lasa singura sa inspectez in voie. 

Cum a inchis usa holului, cum a si zbughit-o catre farmacist, la care avea o datorie de 50 de euro. Farmacistul, dator si el la transportator, se grabeste sa-i duca cei 50 de euro. Soferul, cu familie si copii multi, dator si el macelarului, da fuga la macelarie. Macelarul, avand si el o datorie la barmanul de la bodega din colt, alearga intr-un suflet pana acolo. Barmanul, alearga imediat catre bordel pentru a-i plati prostituatei cei 50 de euro. Fufa, da si ea fuga la pensiune (cea unde ma aflu eu) pentru a achita camera. 

Eu intre timp am inspectat camerele, nu mi-a placut niciuna si cobor la receptie. Omul ma asteapta cu cei 50 de euro si ii spun ca o sa mai caut si in alta parte. Imi restituie cei 50 de euro iar eu plec si-mi vad de drum.

Nimeni nu a produs nimic, nimeni nu a pierdut nimic, nimeni nu a castigat nimic.

Ah! am uitat sa va spun ca pe mine ma cheama Germania si pensiunea se numeste Romania. Dar nu-i nimic, macar acum stiti si voi cum sta treaba cu UE!

...................................................................................................................................................................

Cam asta ar fi scenariul cel mai optimist, in cazul UE. Insa stim cu totii ca scenariul meu e din cale afara de optimist.

Ma gandeam, ca pe viitor, sa scriu si despre un evreu (Sarkozy) cum i-o trage din toate pozitiile celei mai avide curve (Grecia)... sau cum o umila sluga (Basescu) o suge cel mai bine si cu o satisfactie vizibila in ochii-i beliti, de la occidentalii mult prea umflati in chiloti (SUA si Anglia)... dar mai bine NU.

Mai bine dau o petrecere, gen revolutie, unde sa invit numai lume care se cunoaste cu toata lumea si sa facem asaaa, o revolutie intre prieteni! Caterinca, alea-alea, invitam si un regizor (Sergiu Nicolaescu) care sa regizeze un film cu gloante adevarate, cu sange, cu morti multi... Ca doar s-a mai intamplat o data... in '89...

(Va urma?)

Tara curvelor ce se invart dupa soare

Sti deja ca munca ce mi-o desfasor se petrece in aer liber. Ideal pentru mine ar fi fost sa mi-o desfasor in apa, mediul meu cel mai placut. Cum insa asa ceva nu e posibil, ma multumesc cu soarele ce ma arde in fiecare zi de parca ar avea ciuda pe mine. Nu sunt scafandru, nici marinar si nici macar nu stiu sa inot. Rusine mie, mai ales ca sunt semn de apa! Asadar, stau toata ziulica sa ma bata soarele-n cap. Soarele meu e rau!
Pentru unii soarele e cat se poate de bun. Unii se trezesc cu mare chef de reproducere cand se intind bengos pe balconul unei vile inconjurata de verdeata ce are in prim plan o piscina albastra. Fecunditatea prinde contur si sens cand Romania pare frumoasa si linistita. Pare foarte frumoasa Romania cand iti vezi curtea curata si-ti este adusa cafeaua la fix. Pare foarte frumoasa Romania cand soferul iti deschide portiera si se grabeste sa-ti aprinda tigara scoasa cu mult tact din tabachera placata cu aur. Pare frumoasa Romania cand, pe oriunde mergi, toate pitipoancele iti surad cu degete ce-ti culeg scame imaginare de pe costumul mult prea scump. E frumoasa Romania! Soarele nu arde asa tare intr-o Romanie frumoasa.
Insa pe cei mai multi dintre noi, soarele ne doboara.
Lui Elena Udrea ii place Romania. O adora! Si Boc la fel. De fapt ei au interese comune, deci sunt buni prieteni, uniti impotriva saracilor si fiiilor de muncitori cuminti. Ei urasc saracia, deci ne urasc pe toti!
Dar cum poti sa zambesti atat de larg cand milioane de oameni te roaga sa nu le tai din pensii sau sa nu le tai din salarii? Cum poti sa mai zambesti cand vezi la stiri cate crime si sinucideri se intampla din cauza saraciei? Cum mai poti sa zambesti cand 2 din 10 romani devin alcoolici pe fondul deprimarii induse de lipsa locurilor de munca?
Atatea drame si atatea intrebari, atatea morminte si atata durere.....  Dar zambeste, te rog! (daca mai poti).
Realitatea crunta este acoperita de vorbe pompoase si cuvinte spuse din inimile celor ce se trezesc dimineata cu creierul erect.
Un creier in erectie este si ministrul sanatatii. Un ungur imputit de atata lux ce-l inconjoara, incat nu mai stie ce rau sa le faca romanilor. Ai vazut probabil la stiri ce criterii a stabilit pentru internari. Trebuie sa ai febra 38 de grade cel putin, timp de 5 zile consecutiv!!!  Altfel... nema internare!
Sustin ideea mea (spusa de mult) ca asistam la un genocid cumplit. Nici Hitler nu a facut asa ceva sau macar el a omorat evreii pe fata. Acest guvern ne extermina in masa. Ni s-au taiat salarii si pensii. Ne lasa sa fim omorati de javrele de caini maidanezi fara nicio remuscare. Ne-au inchis spitale dar pe de alta parte construiesc biserici, ca deh... suntem un popor credincios. Acum ne iau la misto cu aceste criterii inumane de internare in spital.
Dar poate am o mare infectie in corp si daca in 24 de ore nu mi se administreaza tratamentul necesar care ar fi posibil doar intr-un spital, eu mor? Cum sa rezisti 5 zile consecutiv cu febra de 38 de grade???
Ungur imputit!
Imputit cu aprobarea lui Boc, bineinteles.
Pai ungurii au cea mai mare boala pe romani. Cum sa pui un ungur ministru al sanatatii la romani???
-------------------------------------------------------------------------------

Soarele de pe unicul cer nu straluceste pentru toti la fel. Politicienii romani sunt doar niste curve ce se multumesc cu orice vine din afara, indiferent daca sunt frecate bine sau rau. Se vand si ne vand pe toti doar pentru placeri grosolane si personale. Fantezii de politicieni fara ambitii de conducatori adevarati. Curvaraseala politicieneasca se ghideaza dupa busola unor puncte cardinale care nu exista. Curve misogine si cumplit de periculoase care nu se dau inapoi cand e vorba de supt ci se reped cu gura larg deschisa catre slitzul primului  FMI-ist sosit la Bucuresti. Aceste curve nu vor fi niciodata arse de soare, dincontra, se invart dupa soare. Pentru ca soarele lor nu arde.

Adica legea (in cazul lor) nu exista, iar FMI-stii pleaca satisfacuti spunand in sinea lor: ahh Romania, tara plina de muisti :X !!!

FEMEI DE NIMIC

Intr-una din serile trecute am fost in vizita la o prietena unde am si ramas peste noapte. Ea se uita cu interes in fiecare seara la o emisiune tv care este difuzata la o ora cam tarzie, emisiune nestiuta de mine pana atunci pentru ca eu nu obisnuiesc sa ma uit la tv decat la canale de filme, de muzica sau uneori la starea vremii dar numai uneori pentru ca si asta o pot afla pe internet. Si uite cum vrand-nevrand am urmarit si eu o emisiune in care Zavoranca era ca de obicei agitata si de data asta nu o mai improsca cu noroi pe propria-i mama dar povestea cu patima despre Pepe.
Buuuuuun.
Parerea mea despre Oana Zavoranu pana acum a fost una neutra, ca sa zic asa, parere formata din cateva fragmente ce am apucat sa le vad la tv si in ziare. Nici nu o criticam dar nici o admiram. Nu i-am admirat nici veleitatile de actrita si nici pe cele de interpreta. O vedeam mereu in certuri, ce-i drept si vesnic zgribulita insa mi se parea o curajoasa cu un neobosit chef de lupta, care crestea ratingurile mult ravnite, starnindu-mi rasul uneori prin maimutareala aruncatoare de sageti in unii sau altii. Un mic Vadim Tudor in varianta feminina. Nu degeaba cei doi sunt prieteni, nu?
Dupa aceasta emisiune in care am vazut-o pe Zavoranca mi-am facut o parere clara despre ea si care nu este una buna. De data aceasta am vazut-o pe Oana vorbind despre fosta iubire, si inca actualul sot - Pepe. Il numea "baietas cu caracter oribil" si-l jignea in fel si chip.
Hai, ma! Cum asa? Dar cand era barbatul ei "baietasul" nu mai avea caracter urat? Cand facea dragoste cu el nu mai era "tigan"? Ca l-a facut si tigan.
Pfffffff....... Urat!
Sa nu intelegeti ca Pepe mi-e simpatic. N-are nicio legatura.
Dar nu despre Oana&Pepe vreau sa scriu eu aici si nu as fi pomenit niciodata despre acest scandal daca nu m-ar fi socat declaratiile uneia ce se pretinde a fi o doamna si o vedeta (adica Zavoranca), declaratii ce au multe in comun cu declaratiile pe care le facem multi dintre noi dupa ce ne despartim de persoanele pe care cica le-am iubit. Acest numit scandal de catre nu stiu ce televiziuni si ziare, pentru mine este doar un punct de plecare in ceea ce urmeaza sa scriu. Ar fi bine sa incercam sa vedem lucrurile nu cum ni le arata massmedia ci sa le privim doar prin prisma bunului simt.
Consider ca persoana cu care esti intr-o relatie iti defineste cat se poate de vizibil caracterul pe care-l ai. E adevarat ca oamenii se mai si schimba... bla, bla, bla... insa normal ar fi ca dupa o despartire sa existe acel RESPECT! In primul rand si inainte de toate daca vorbesti de rau persoana cu care ai avut o relatie TE VORBESTI PE TINE DE RAU, ceea ce inseamna ca nu te respecti pe tine. De ce ai mai stat cu omul acela daca era atat de rau? Si daca acum nu mai esti cu acea persoana de ce o jignesti si nu respecti momentele si anii petrecuti impreuna?
De ce o fi atat de rar respectul asta? De parca s-ar vinde pe sute de kilograme de aur... Cu toate ca este gratis, uite ca multi nu-l au si INDIFERENT DIN CE MOTIVE S-A AJUNS LA DESPARTIRE nu exista nicio scuza pentru jignirile si barfele ulterioare. Oare asta ce sa insemne? Hm?
Jignirea inseamna slabiciune si vinovatie! Acest lucru arata de fapt caracterul pe care nu-l au cei care jignesc. Una este sa te aperi in fata unor rautati sau nemernicii pricinuite de fostul sau fosta si alta e sa arunci cu jigniri si rufe nespalate dupa omul pe care l-ai dorit candva.
Am vazut multe tinere, grase si toape, cu un fals chef de viata si care se grabesc sa faca un copil din teama constientizata de faptul ca stiu clar ca altfel nu se pot "realiza" in viata, apoi tot ele incercand sa subjuge si sa acapareze. Inferioare, invidioase, barfitoare dar cu mare credinta in Cel de Sus cica. Ptiu!
Sa spun toape grase este un pleonasm pentru ca toape slabe nu exista.
False iubitoare de soti ce poate le-au acordat o sansa. False iubitoare de copii facuti in graba care vor deveni la fel de grabiti in neiubire. False purtatoare de adevaruri tot de ele nascocite. Femei false.
Nu ai cum sa le ghicesti la inceput pentru ca ele iti citesc sufletul oferit pe tava si afla ce-ti doresti, dupa care iti spun exact lucrurile pe care vrei sa le auzi. Si vazand fericirea in ochii tai, ele cred ca te au. Si da, te au.
Multe femei maritate (si nu numai) se comporta in toata casnicia lor ca niste doamne cu rang dar cand e vorba de divort devin adevarate vidanjoare iar energia consumata pentru aducerea rahatului la suprafata si scormonirea lui in vazul lumii este doar teama ascunsa ca vor ramane fara agoniseala efortului depus pentru a cladi un imperiu de falsitate.
Sunt femei ce poarta in ele chei ale sufletelor dar le folosesc in scop rau. Sunt femei ce mint frumos. Sunt femei ce te aduc in pragul disperarii pentru ca habar nu au ce vor! Sunt femei ce te fac sa crezi ca perfectiunea exista cum sunt si femei ce te jignesc si te dusmanesc dupa ce le spui: Adio!
Sunt femei ce nu iubesc barbatii si nici macar nu sunt lesbiene.
Sunt femei de nimic.

Corectitudinea si partea ei curata

Am incercat candva sa fiu corecta. Treaba asta nu se gusta asa pe fuga ci se mesteca incet, incet, pana simti ca ai capatat gustul respectiv. Mie nu mi-a reusit treaba asta.  Si nici nu mai incerc pentru ca stiu ca nu pot sa fiu corecta.  Nu stiu de ce imagini duios de penetrante in ochii-mi amintirilor-relicva nu-mi lasa fluierul de arbitru la indemana. Eu nu pot fi arbitru deci nu pot fi corecta! Si chiar de as mai incerca tot nu cred ca am talent de om corect. Nu mai pot corecta eu nimic. 
In capul meu, corectitudinea este un loc unde nu exista dumnezei, nu exista turme si nici rahati lasati de oile dobitoace.  Pentru mine corectitudinea este o stare de betie indusa prin rasul nebun si satisfacator la aparitia Sefilor de dobitoace. Este un fassss ce-mi scapa de cate ori vad sarutata mana preotului. Este un "OLE" in valuri cand vad pionieri ce se dau cu momeala zeiasca pentru a-i prinde in cusca pe slujitorii falsi . Este ecoul lacrimilor ce rasuna  pe mormantul maicii mele. Corectitudinea imi este lenjeria cea mai intima pe care o port nu pentru ca este la moda ci pentru ca asa simt. Imi este rascrucea de drumuri in care imi place sa ma aflu de fiecare data, pentru ca nu ma debusoleaza, dincontra, ma ajuta sa-mi recunosc drumul mai usor.
Prin truda-mi copilareasca n-am reusit decat sa ma fac tot mai putin vazuta. Un pic cate un pic m-am micsorat iar glasul meu a devenit tot mai slab. NU POT SA FIU CORECTA, OAMENILOR!
Eu nu ma intreb ce este corect si ce nu e si nici nu-mi fac procese de constiinta vizavi de etica generala. Nici macar nu ma intreb de partea cui va fi dreptatea pentru ca stiu ca nu intotdeauna dreptatea inseamna adevar deci nici ce este corect nu inseamna ca este adevarat.
Corectitudinea nu inseamna adevar. Corectitudinea tine de o sumedenie de valori din capul tau pe care ti le formezi singur/a.  Doar ce vrei tu sa merite stampilat cu CORECT e corect.
Cei care au pretentii de la ceilalti sa-si demonstreze prietenia lor prin ajutorul oferit... sunt tocmai cei care spun ca nu exista prietenie. Prietenia nu inseamna sa fi ajutat, ci sa ajuti! Dar daca asa li se pare lor corect...
Ceea ce este moral si corect ti-au explicat deja altii iar tu inveti... , fara optiunea de a apasa pe butonul "Diverse" si nu esti lasat/a prea mult sa aprofundezi Lectia 1 ca imediat te loveste Lectia 2. Dar sti cum vad eu moralitatea asta? Ca un instinct de turma. Un fel de "Ce fac eu sa faca toti" (daca iti mai amintesti jocul acela al copilariei). Si daca indraznesti cumva sa te saturi de rahatii dobitoacelor si iesi din turma, gata.., esti imoral! Ah, de ce nu cunosc eu cat mai multi oameni imorali?! 
Nu vreau si nu pot sa fiu corecta intr-o lume in care cravatele impodobesc cu falsa seriozitate grumazurile tupeiste si pline de interese, sacourile impecabile iti spun ca imaginea conteaza iar fustele decente isi poarta-n ele cavouri viermanoase. Ce poate fi mai etic decat sa dai din coate, sa ajungi intr-o functie de conducere (de cele mai multe ori foarte inalta) si sa incepi sa te joci de-a Dumnezeu? Sa strangi avere uriasa impartind generos buzdugane pe spinarile umile este un lucru foarte moral. Sa faci bani in acest mod este foarte corect. Si sti de ce? Pentru ca nu te pedepseste nimeni. Asta da corectitudine!
Poate nu exista adevar. Poate exista doar corectitudine peste tot. Vai, mii de scuze... am visat eu prea frumos!
Dar nu uita un lucru: corectitudinea este incercarea de a apuca rahatul de partea curata!

Cu lasitatea-n pat

Am sa va aduc in atentie doua aspecte ale vietii (tragice) romanesti.

1. Am citit ca partidul lui Dan Diaconescu ar avea 9%. Imi vine greu sa cred ca e asa dar numai prostilor le e greu sa admita ca s-ar putea insela. Si daca, prin absurd, ar avea acel 9%? Nu trebuie subestimat numarul conationalilor care au placerea de a trai in cocina. Culca-l pe santierist intr-un palat si o sa vezi ca nu doarme bine! Santieristul nu cauta luxul, ci viseaza sa vada si bogatul armonizandu-si sforaitul cu grohaiturile porcului. Acest presupus 9% al lui Dan Diaconescu deschide o discutie despre impactul media pe care o are tejgheaua inconjurata de camere video si reflectoare pe care o poseda Senzationescu. Puterea si Opozitia poseda insa, comadouri de presa. Marinarii care n-au cunoscut curvele nu se califica nici macar la categoria morti in cada. Basescu a fost comandant de vas dar de cand a ajuns presedinte s-a lasat pe mana tarfelor intelectuale. Astea nici nu te satisfac, fiindca ele considera ca-ti fac o onoare daca te lasa sa le atingi, nici nu conving grosul vaporenilor ca tu esti potent, pentru ca sunt fandosite si povestesc cu perdea. Opozitia, in schimb, trage intetit, nimereste tinta, are si ecou. Il nauceste zilnic pe Basescu dar oamenii lui nu inainteaza un metru si nu iau prizonieri din randurile alegatorilor pedelisti. 
PSD si PNL s-au inhaitat cu PC, partidul "profesorului" Dan Voiculescu. Dupa ce ca nu sporeste zestrea politica a PSD-ului si a PNL-ului, a mai pus pe fuga si penelistii de soi :))
Cine zice ca jucaria politica a lui Dan Diaconescu nu are loc sa creasca inseamna ca nu cunoaste tara. Vidanjori ca el nu vor da niciodata faliment in Romania!

2.  Tara care este cea mai predispusa la foamete care se afla pe locul 1 in Europa este... Romania!
Primul gand care mi-a trecut prin minte la auzul acestei vesti a fost sa-l "felicit" pe Basescu, acest mascul curajos si plin de vitejie, care tine neaparat sa intre in istoria neamului. Cu totii vedem realitatea in care traim si aceasta stire nu cred ca a surprins pe cineva. Si totusi, observand calmitatea oficiala cu care este prezentata aceasta stire, zeci de intrebari mi se aduna brusc, intrebari pe care le inghit cu noduri, intrebari care vor sa prinda glas. S-a obisnuit romanul cu saracia si s-a impacat cu soarta si cu gandul ca mai bine pentru el nu exista? A incetat sa mai spere?
Ma minunez in fiecare zi de oameni care in loc sa devina solidari, devin tot mai rai intre ei. Traditionalele pile functioneaza acum mai bine ca oricand si pupincuristii sunt tot mai multi.
Am invatat la orele de istorie ce neam curajos sunt romanii si vai, ce popor plin de viteji suntem! Daca ma uit in jurul meu nu vad niciun curajos si niciun viteaz. Vad numai lasitate inecata in alcool, meciuri de fotbal, manele si OTV.  Barbatii mandrii si viteji ai Romaniei discuta aprig despre jucatorii de fotbal de parca nu ar avea nicio alta preocupare mai importanta in viata lor. Nu-i aud discutand ceva constructiv sau punand tara la cale pentru binele lor si al familiilor lor, al copiiilor lor in primul rand. Nu spun ca fotbalul nu trebuie discutat (e un sport care si mie imi place) dar... hei! tara arde si barbatii viteji se piaptana?
Vad o Romanie fara putere de reactie ce se lasa saracita tot mai mult. Frontul comun la care visam cativa dintre noi nu exista iar incercarea de a fi un bun roman prin atitudini de bunavointa si toleranta este inabusita din start de cei care cunosc doar sfidarea si expunerea dosului. Vom ajunge sa ne mancam intre noi si nu vom fi cu nimic mai presus de cainii de pe strazi, infometati si aratandu-ne coltii la cea mai mica ridicare de ton. Insa surpriza cea mare va fi atunci cand ne vom da seama ca nu exista o alta specie superioara noua care sa ne arunce cate un os, potolindu-ne pentru un timp.
In nicio tara din lumea asta nu se fura cu atata nesimtire cum se face in Romania. De ce? Pentru ca suntem un popor de barbati adevarati si viteji, popor plin de femei harnice, care mai de care grabindu-se sa puna gheruta pe domnul-imbracat-bine cu masina de lux. Inchidem ochii in timp ce ei ne fura si chiar mai mult, ne dorim sa fim ca ei. Romanii sunt bolnavi!
Biserica Ortodoxa Romana ne invata ca barbatul are intaietate si femeia trebuie sa-l slujeasca asa cum se cuvine. Barbatul este mai intelept si femeia nu trebuie sa iasa din cuvantul lui. Femeia este o pacatoasa pentru ca biata de Eva ne-a condamnat pe toate la supunere muscand din acel mar irezistibil de sexy, fir-ar sa fie! Da! Barbatul este inteleptul. Cu totii il vedem cum conduce o familie, o firma, o tara. Si toate merg minunat, nu? Barbatul roman intelepto-vitejist ne uimeste prin ascutimea mintii sale, mult deasupra femeii pacatoase.
Sunt studii facute de cercetatori in intreaga lume (asta o stiam si noi fara sa citim aceste studii) care au concluzionat ca barbatul se gandeste mult mai des la sex decat femeia. Va sa zica... femeia este pacatoasa. Barbatul cel viril domina bisericile si prin invataturile lui (mai ales cele pe sub sutana) domina si femeia iar ea, Eva noastra care a pacatuit prin faptul ca a muscat din acel mar al naibii de sexos, ea se supune inteleptului caci Maciuca-Gura-de-Aur a vitejistului adevar graieste. Deci nu barbatul o ispiteste. Ea singura pacatuieste in nestire...
Sa nu deduceti cumva ca sunt vreo feminista. Garantez ca nu sunt si cred ca sustinerile lor sunt chiar ridicole. Feministele au avut si ele rolul lor candva, insa eu consider ca vremea idealurilor lor a trecut. Dar cum ramane cu misoginismul barbatilor viteji de Romania? De fapt misoginismul este o gelozie generalizata. Este teama barbatului fata de femeie ca ar putea deveni mai capabila decat el. Si atunci, e oarecum de asteptat ca el sa sara sa-ti dea cu Biblia-n cap!
In afara de faptul ca facem foamea pe cel mai fruntas loc in Europa, avem si tara cu cei mai puturosi barbati. Avem in fruntea tarii pe seful leprelor. Nu degeaba facem foamea pe locul 1, nu?
Uitati-va cu atentie la barbatii din tara asta. Femeia munceste si la servici si acasa, in timp ce barbatul munceste doar la servici (daca are) si in rest trudeste din greu sa umple carciumile. Romania - locul 1 la foamete, Romania - tara cu cei mai multi ratati! Bineinteles ca exista si exceptii dar eu ma exprim aici la un mod general si in niciun caz nu tin evidenta barbatilor rai versus femei rele sau bune.
Si ne mai intrebam cum am ajuns aici.
As scrie eu multe despre cum s-a preluat puterea dupa revolutia din 1989 dar m-as intinde cam mult. Entuziasm, orbire si multa pacaleala. Cei care ne-au condus imediat dupa revolutie ne-au dus din primele secunde catre agonia pe care o resimtim acum si spre foametea ce bantuie oamenii acestei tari. Din start s-a pornit gresit si intelepto-vitejistul ce a facut in tot acest timp? Cand e vorba de facut ceva, femeile trebuie sa stea in banca lor, altfel isi primesc biblii in cap.
Asadar si lasitatea ne situeaza in fruntea listei. Suntem cei mai saraci din Europa si facem foamea pe locul 1 pentru ca dormim cu lasitatea-n pat.
Ce sa mai schimbam cand nu avem cu cine? Avem doar niste masculi ganditori la sex si alcool, aprigi doar in discutii fotbalistice. Cum sa speram ca va fi mai bine cand intelepto-vitejistul nu e in stare sa dea o replica unor pustani obraznici ce fac galagii maneliste intr-un autobuz? Cu cine vrem noi sa schimbam viitorul copiiilor ce ne vor judeca aspru cat de curand? 
Avem noi barbati? Mai avem noi o tara?...

Imaginea din oglinda

Imi caut carari pe chipul ce zambeste in joaca. Caut carari ce duc catre abisul alb in care m-am tavalit odata ca niciodata ca o nemernica.
Hm!
Fruntea mi-e lata, mai lata ca oricand. Ochii mi s-au adancit in cap ca si cum ar vrea sa-mi scormoneasca in creier lucruri pe care nu le-am uitat deloc. Mainile imi sunt incinse, nerabdatoare si sensibile. Aerul asta nu-mi mai face bine. Mainile mele se sufoca. Mai bine le tin in apa ca sa respire in voie.

In fata mea vad o femeie incercanata ce-mi smulge jucaria de pe buze.
"Ai venit sa-mi furi privirea si zambetul si smiorcaiala si rasfatul si joaca?", am intrebat-o speriata. "Am venit ca sa uiti", mi-a raspuns.
Oare ce sa uit? ma intreb.
O privesc uimita si in nedumerirea mea ii spun: "Nu trebuia sa vi acum. Sti... eu mai am timp". Si simt cum ma supara propriile-mi cuvinte. Las privirea in jos pe mainile ce se ineaca. Dar ea, femeia cu ochii incercanati, imi sopteste: "Acum e timpul. Uita tot!".
Uimita si crispata imi scot repede mainile din apa rece si le trec peste chipul incercanat. Tot caut carari pe chipul ce-mi zambeste cu riduri de om mare. "Dar eu nu sunt om mare!" i-am strigat. Si am plecat nervoasa.
Regretul incepuse sa ma incerce violent. Ca un copil razgaiat i-am intors spatele si de atunci am inceput sa-i caut umbrele cearcanelor chiar si-n vis. De ce n-am mai ramas sa-mi spuna cu ochii incercanati tot ce urma sa infrunt?

De atunci a trecut ceva timp si prin cearcanele care ma urmaresc zi si noapte am devenit ca o sita prin care cern orice pereche de zaruri aruncate provocator de alte maini. Dar mainile mele nu mai au chef de joaca si au devenit cautatoare de carari lungi in calatorii serioase. Si cu cat caut mai mult, cu atat mai mult pot uita si linistea mi se asterne in toate colturile sufletului. Da, avea dreptate: uitarea este buna.
Intr-o zi am s-o intalnesc din nou si stiu ca prin ochii-mi de om mare si ridati de atatea zambete ma voi potrivi perfect cu imaginea din oglinda si o sa-i pot spune: "Uite ce uituca sunt!".
Pentru ea nimic nu e nou si vreau s-o urmez in incercanarea care m-a trezit la uitare si o voi urma in orice gand si-n orice culoare tesuta curajos pe muchia unui spin ce nu ma mai inteapa.
O urmez in uitare pentru ca Ea... sunt Eu.

[Tot ce am scris mai sus este o stare traita de curand intr-un "examen" interesant. Multumesc frumos celei care mi-a dat "nota de trecere".]http://www.youtube.com/watch?v=A4uL6kfPsak