Copiii noptii (de Scandi)

Pe un covor de iarba
Cu flori presarat
Sub cerul disperarii
De dragoste curtat
Stau luminati de luna
Copiii noptii grele
Sub bolta sangerie
Ei toti privesc la stele.

In ochii atintiti 
Au licariri de gheata.
Si par... neclintiti.
Ei stau la marginea noptii
Cuprinsi de-nfrigurare
De viata sunt raniti
Sunt plini de disperare!

Privesc si peste mari...
Si cat de mult ei vor
In salturi mari s-ajunga
Acolo-n departari..

E frig si e-ntuneric,
E gheata peste tot
Sa treaca noaptea grea
Ar vrea. Dar nu mai pot.

Si plang copiii noptii:
"Ce grea e lacrima ce obrazu' adanc brazdeaza!"
Se tanguie copiii
Si chinul nu-nceteaza.

Glasuri scazute, maini tremurande,
De durere impovarati,
Inflacarati in dor si-n dor infiorati,
In noaptea grea copiii vor
Cruda despartire s-o amane... dar
Incet, incet.. copiii noptii mor.

Eu privesc acum la ei
Stiind c-au fost descatusati
Eliberati vor fi mereu
Prin chinul dulce al mortii
Dar nu mi-e teama caci si eu
Sunt un copil al noptii.