Stare de razboi

Gandul cald de copil s-a transformat in mai multe ganduri reci pe care nici eu nu stiu de ce le pastrez intr-un frigider cu ispite albastre.
Imi caut genunchiul si-l gasesc in buzunarul ochiului drept. Cel stang priveste curcubeul care pana mai ieri il vedeam stand in picioare in fata mamei iar acum se zvarcoleste ranit de o idee. Nu-i nimic! o sa-l vindec maine cu o somatie. Pana atunci... o sa mai umblu cu tamplele reci prin iarba. Cine latra?
Daca oamenii si-ar redescoperi dintii m-ar musca pana la urma.
Acum picura din pamant un aer greu de mocirla, respirabil de altfel, care odinioara avea brate de lut, mai ales inainte de culcare. Trunchiurile copacilor danseaza si, oricum daca fereastra sta deschisa, peretii de asemenea au gust de ceatza.
O sa strang timpul in brate incepand cu prima clipa care-mi iese in cale! Am o cale sprijinita de trunchiuri.
Nu mai picura. Dar este inghesuiala in jur iar eu mai am doar o ora sa ajung sa urc treapta scormonita prea des. Abia acum vad campul de lupta. Ce lupta frumoasa va fi!
O sa indoi niste fire de care sa ma agat iar Napoleon o sa ma salute cocosat. Am gasit o cizma... deci ploua.