Inceputul sfarsitului

Cândva, într-un alt început... ce nici nu am gândit ca va avea vreodata un sfârsit, am adunat din cenusa clipelor trecute si viitoare tot ceea ce a fost mai de pret, neimportant pentru altii... lucruri marunte, importante pentru mine... Si fiecaruia i-am dat nume... si l-am pus în asa fel sa se vada... sa îl pot vedea bine, din toate unghiurile... sa nu existe nici un amanunt nevazut si nestiut... Si ma întrebam... oare toata lumea vede... asa cum le vad eu? Sau importanta... au doar pentru mine cum arata si cum sunt aranjate... Si totul picura cu glas subtire... de boabe de sticla pe sticla... E un fin hohot cristalin de sunet si culoare ce-n inima adânc rasare la fiecare bucurie... Asa o simt... si asa as vrea sa o simta orisicine... E greu de imaginat tot ceea ce spun, dar acestea toate nu se vad ci doar se simt... Se simt în fiecare gând, fiecare miscare... Se simte cu inima, cu sufletul... e oare atât de greu sa ne oprim un pic... din fuga haotica si sa lasam sufletul sa simta, asa cum numai sufletul poate simti? Primeste cu sufletul din suflet pentru suflet... din adâncurile sufletului... Primeste si totodata daruieste, nu se va simti cât daruiesti... nu se va simti cât primesti... ceea ce dai... va fi înlocuit... o continua miscare... aceeasi... începând de la acelasi sfârsit si sfârsind de la acelasi început... Nu exista cuvinte sa exprime toate acestea... poate doar gesturi... sau fapte ce ramân nescrise niciunde... dar care au o mare influenta asupra mea... a ta... a tuturor celor care exista... sau poate ca nu exista... Curge, se prelinge, se strecoara... secunda una dupa alta... Sunt mici, de nebagat în seama si nu le vedem rostul si nici importanta... dar ne miram când anii apar... si ne întrebam din ce au rasarit si cum de sunt atâtia... Niciodata multumiti... eu nu sunt multumita de anii pe care îi am. Câteodata as fi dorit sa fie mai multi... alteori sa fie putini la numar... Si totusi... încet încet fiecare îi aduna, atâtia câti le sunt sortiti. De multe ori ne par ca sunt putini... iar alteori ca sunt prea multi... Tot ceea ce trebuie stiut e sa stim sa îi purtam asa cum se cuvine... Si fiecare an în parte sa fie altfel decât celalalt... sa îl simtim... asa cum e. Daca ar veni întrebarea: "Cum îti sunt anii tai?"... ce ai raspunde? Ai sti ca sa raspunzi? Gândeste-te ca doar tu... vei sti raspunsul la asa ceva... Nimeni altcineva nu va sti sa raspunda în locul tau...