Zborul Roxanei

Ne-am cunoscut in zbor.
"Care iese la o bere?" a intrebat ea. "Eu, daca stai in acelasi cartier cu mine" am raspuns. 
Pe internet cunosti lume. Daca sti cum sa "vorbesti" te poti alege si cu prietenii reale. Eu am avut norocul sa mi se intample asta si despre asta o sa si scriu acum.
Nu numai ca locuieste in acelasi cartier cu mine dar sta exact la cateva blocuri de mine. De cand ne-am cunoscut (a trecut ceva timp) ne-am vazut zi de zi, cu mici exceptii, iar vietile noastre au prins acelasi sens, mergand amandoua pe acelasi drum, intalnindu-ne cu aceleasi persoane, invartindu-ne in acelasi... mod. Acest lucru nu-l pot explica prea bine dar cert este ca atunci cand mi-a fost mie bine i-a fost si ei, cand a urcat ea am urcat si eu, cand am fost un pic mai jos a fost si ea cu mine. E ciudat dar e frumos.
Acum ea este departe si zboara...  Este mai tanara decat mine si si-a luat zborul catre un viitor mai plin de tot ce nu ar avea aici... la cateva blocuri de mine. O sa se intoarca si o sa incepem sa zburam din nou impreuna si o sa ne invartim din nou la fel, stiu asta.  Ea o sa-si tot ia zborul si o sa tot revina. E frumos s-o vad zburand asa... si mai ales s-o vad revenind. Imi fac griji uneori pentru aripile ei atat de tinere si ea stie asta. Cand zboara cu mine stie ca e in siguranta dar cand zboara singura si atat de departe... stiu ca-mi simte lipsa iar eu ii duc dorul aripilor ei pe care obisnuiam sa le indrum.
Ne-am cunoscut frumos si ne-am cunoscut in zbor. Si o iubesc pentru ca m-a lasat sa fac parte din zborul ei si sa-i arat o harta pe care nu o cunostea iar cand va sti acea harta cu ochii inchisi, ea isi va lua zborul definitiv iar eu o voi privi plina de o satisfactie mai mult parinteasca si va voi spune la toti: Uite-o, e a mea si stie sa vireze!